Pandemia COVID-19 este utilizată global pentru revitalizarea unei idei proaste recurente în istorie: eșecul piețelor. Teoretic, n-ar fi ceva nou, pentru că toate crizele majore au servit drept pretexte pentru reafirmarea ei, inclusiv pentru a disimula intervențiile guvernamentale care au reprezentat cauzele reale de fond ale respectivelor crize.
De asemenea, se falsifică teoriile care sprijină libertatea pieței, lăsându-se impresia greșită că autorii serioși ar susține în vreun fel că „piețele” ar fi caracterizate de „perfecțiune”. Nici vorbă. Piețele sunt imperfecte (dar perfectibile), exact ca oamenii care participă la ele cu scopurile, planurile și acțiunile lor. Dar de vreme ce natura umană este imperfectă, nu există absolut niciun motiv rațional pentru ca vreun grup uman „de elită” să își impună cu forța întregii societăți propriile idei despre „binele public”.
Matricea ideii de „eșec al piețelor” are, de obicei, în centru o externalitate negativă de înaltă magnitudine. De ceva timp, acest rol central este jucat de schimbările climatice. Pandemia COVID-19 a venit mai de curând să întregească tabloul. Pe scurt, oamenii ar fi incapabili să-și coordoneze spontan și voluntar acțiunile, astfel încât să țină sub control aceste riscuri, deci e nevoie absolut de intervenția statului.
Pe lângă că e cel puțin caraghios să vorbești despre „eșecul piețelor” în timp ce armata e pe străzi ținând business-urile închise (cum s-a întâmplat în starea de urgență), susținătorii intervenționismului uită să menționeze că nici în rândurile lor, nici în cele ale oligopolurilor corporatiste care sprijină acest tip de politici, selecția managerială nu a fost realizată meritocratic, în condiții de concurență. Astfel, pentru crize s-a dat vina pe piață, pentru a se salva aparențele și pentru ca politicul să dicteze în continuare economicului, iar puterea să bată banii.