Primăria din Târgu Jiu a susținut mereu că această clădire trebuie să fie preluată de ea, pentru a o reabilita și reintroduce în circuitul social și cultural. Numai că de la vorbă la fapte este cale lungă, iar clădirea este și acum, după patru ani de management al primăriei din Târgu Jiu, adăpostul oamenilor străzii și tomberonul din centrul orașului. Deși a promis la preluarea că va reda clădirea locuitorilor orașului, primăria nu a făcut nimic. „Este mai rău ca înainte, este un dezastru. E clădirea nimănui, au luat-o în stăpânire oamenii străzii. A ajuns o ruină. Nouă, celor care trăim de o viață în Târgu Jiu, mulți dintre noi foști și actuali sindicaliști, nu ne vine să credem ce se întâmplă cu această clădire, care era un monument al orașului”, ne spune domnul Gelu, unul dintre mulții locuitori ai orașului pe care îi leagă amintiri frumoase de Casa de Cultură a Sindicatelor. „Nici cei dinainte nu au făcut nimic, doar și-au umplut buzunarele cu bani, deși nu aveau niciun drept asupra acestei clădiri. Primăria a pus însă capac. De când a cumpărat-o nu a făcut nimic, nu a investit nimic în reabilitare ei, stă închisă și se deteriorează. La ce faună mișună în jurul ei după lăsarea serii, îți este și frică să mai treci prin zonă”, spune, la rândul său, o doamnă.
CNSLR-FRĂȚIA, groparul clădirii
După 1989, clădirea a fost administrată zeci de ani de Fundația Casa de Cultură a Sindicatelor, un apendice al confederaţiei sindicale CNSLR-FRĂȚIA, care a fost condusă de Constantin Retezeanu, fost președinte al CNSLR-FRĂȚIA, filiala Gorj. Sub administrarea sa, clădirea s-a transformat într-o ruină, după ce ani de zile banii din închirierea spațiilor către diverse firme au intrat în buzunarele sindicaliștilor, de cele mai multe ori la negru. Subiectul a făcut și obiectul unei cercetări penale în urmă cu mai mulți ani pentru identificarea persoanelor din conducerea sindicatelor care se fac vinovate pentru starea de degradare a clădirii, dar justiția s-a împotmolit în păienjenișul sindical, rezultatele acestei anchete fiind și acum un mister. Potrivit evaluării făcute de lichidatorul judiciar în urmă cu câţiva ani, valoarea clădirii era stabilită la 7,8 milioane de lei, respectiv 1,7 milioane de euro. Casa de Cultură a fost închisă în noiembrie 2015, după ce în 2009 se deschisese insolvența, pentru că spațiul devenise impropriu organizării evenimentelor, măsura fiind dispusă de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Gorj, care stabilea că nu sunt respectate normele privind prevenirea şi stingerea incendiilor.
Preluarea, o acțiune ilegală, spune DNA
Problema este că cei care au preluat clădirea Casei de Cultură a Sindicatelor din Târgu Jiu, în 1991, şi au administrat-o zeci de ani în folosul propriu, nu sunt proprietarii ei. Rezoluţiile Direcției Naționale Anticorupție (DNA) referitoare la preluarea patrimoniului UGSR spun clar că aceasta a fost o acţiune ilegală. „Primăria a preluat clădirea de la un fals proprietar. Proprietarul de drept este Confederaţia Generală a Muncii-Uniunea Generală a Sindicatelor din România (CGM-UGSR). Cei care au distrus clădirea, ca de altfel o mare parte a patrimoniul sindical, pot fi numiţi cel mult administratori, dar de rea credinţă”, susține Dragoş Frumosu, preşedintele CGM-UGSR.
Problema terenului, băgată sub preș de executor și primărie
O problemă ignorată de primărie când a cumpărat clădirea, dar și de executorul judecătoresc, este și cea legată de terenul de sub clădire. El aparține UGSR, potrivit unei Hotărâri a Consiliului de Miniștri al RSR din 1977 (vezi facsimil) și nu Fundației Casa de Cultură a Sindicatelor, iar UGSR nu s-a desființat niciodată. Mai mult, instanța a stabilit că moștenitorul său legal este CGM-UGSR. Cu toate acestea, atât executorul judecătoresc, cât și primăria au preferat să nu se uite la acest aspect. Primăria nu poate invoca faptul că nu a știut cine este proprietarul de drept al clădirii și al terenului, pentru că fusese avertizată în legătură cu acest lucru, primarului prezentându-i-se toate documentele legate de acest aspect.
Confederațiile sindicale nu au acte de proprietate
Povestea Casei de Cultură a Sindicatelor din Târgu Jiu nu este, din păcate, singulară, ea fiind asemănătoare cu a altor case pe care noii şefi ai mişcării sindicale, înscăunaţi imediat după revoluţie, le-au preluat de la UGSR, deşi legal nu există nicio hotărâre judecătorească de desfiinţare a acestuia. Pe rolul instanțelor de judecată sunt multe procese privind acest patrimoniu, inclusiv referitor la legalitatea unor documente în baza cărora confederațiile sindicale apărute după revoluție s-au autointitulat moștenitoarele UGSR și au preluat imensa avere. În multe cazuri instanțele de judecată au respins pretențiile acestor confederații (Cartel ALFA, CNSL-FRĂȚIA, BNS și CSDR), după ce ele nu au putut face dovada, cu acte legale, că sunt ceea ce susțin, proprietarii patrimoniului UGSR. Așa se face că, de exemplu, unele case de cultură (cea din Bistrița, cea din Alba Iulia) au fost atribuite în urma unor procese CGM-UGSR în calitate de continuator al UGSR.
„Aproape toate casele de cultură au fost aduse în același stadiu, după ce ani de zile, în loc de cultură și educație în ele au funcționat baruri, jocuri de noroc etc. Cele patru confederații sindicale care și-au însușit ilegal patrimoniul UGSR nu au putut și nu pot dovedi că sunt proprietarii averii membrilor de sindicat (hoteluri cu baze de tratament, case de cultură, cluburi, baze sportive, tabere pentru copii etc.). Au vândut ilegal, au gestionat ilegal, și-au însușit dividende de la o societate înființată tot ilegal, societatea de turism SIND ROMANIA, și nu au investit aproape deloc. În tot acest timp, instituțiile statului nu au făcut nimic, iar multe instanțe de judecată nu au aplicat prevederile legii, pronunțând sentințe care nu au avut nicio legătură cu cauza. Am precizat foarte clar, UGSR există, organizația nu a fost desființată niciodată. Ea și-a modificat doar statutul, adresa de sediu, conducerea și numele, transformat din UGSR în CGM-UGSR. Atât am cerut, înregistrarea acestor modificări și ne judecăm de aproape șapte ani, cele patru confederații sindicale atacând fără respectarea legii o sentință judecătorească definitivă, invocând lipsa calității procesuale. Totul s-a întâmplat numai cu aportul și acceptul unor judecători nedrepți, corupți; CGM-UGSR a câștigat, de-a lungul anilor, multe procese, are CUI, plătește de ani de zile taxe și impozite etc., dovedind cu multe documente că este o organizație vie. Este inadmisibil ca două instanțe de același rang, pe aceeași cauză, să dea soluții total diferite.
Nu înțeleg de ce cele patru confederații sindicale nu lasă CGM-UGSR să-și desfășoare activitatea, de ce anumiți judecători, prin deciziile lor, împiedică o organizație să-și reprezinte membrii. Le-am oferit de nenumărate ori celor patru reprezentanți ai confederațiilor posibilitatea de a ne așeza împreună la masa dialogului, în scopul găsirii soluțiilor necesare salvării patrimoniului, dar nu au vrut să audă. Ne așteptam, fiindcă au vândut ilegal, au gestionat ilegal, au înșelat instanțe judecătorești și instituții ale statului. Să fie clar, chiar dacă minciuna și corupția vor avea câștig de cauză în România, lucrurile nu se vor opri aici. Vom merge la instanțele internaționale, fiindcă organizația trebuie să fie lăsată să-și desfășoare activitatea. În ceea ce privește patrimoniul, el trebuie redat circuitului său firesc, în folosul membrilor de sindicat și al celor care l-au construit. Acest lucru, atât pentru investiții, cât și pentru dezvoltare nu-l poate face decât proprietarul, CGM-UGSR. Cei care sprijină nerespectarea legii și se fac părtași cu nedreptatea vor răspunde. Jaful acesta generat de orgoliile unora și sprijinit de unele instanțe judecătorești și instituții ale statului trebuie să se oprească. Așa nu mai merge”.
Dragoș Frumosu, președintele CGM-UGSR
Casa de Cultură din Reșița, prinsă în dispute locale
Cu o arhitectură impresionantă, și Casa de Cultură a Sindicatelor din Reșița este un edificiu emblematic pentru orașul de pe malul Bârzavei. Evident că și ea a intrat în malaxorul sindicatelor postdecembriste, degradând-se treptat. Deși ea aparține UGSR încă din anii ’50 când a fost construită, instanța a decis în urmă cu câțiva ani să o ia de la Cartel ALFA, care se înstăpânise proprietara ei, și să o dea Uzinei Constructoare de Mașini Reșița (UCMR), deși nici aceasta nu a fost vreodată proprietara clădirii. În acest caz, instanța în loc să descâlcească lucrurile mai rău le-a încurcat, continuând să facă abstracție de proprietarul de drept. Oricum, soluția instanței nu a dus la salvarea clădirii. UCMR este de mai mulți ani în insolvență și are alte probleme pe cap, cum ar fi datoriile de peste 126 de milioane de lei (peste 25 mil. euro) acumulate doar în perioada insolvenței. Pe fir a intrat însă primăria, care a început o serie de demersuri pentru a o prelua, dar s-ar putea alege cu un proces intentat de confederația CGM-UGSR, care este totuși proprietarul de drept al clădirii, chiar dacă ea fost împiedicată de CNSLR-FRĂȚIA, Cartel ALFA, CSDR și BNS să-și exercite dreptul legal.
O preluare printr-un act falsificat
Preluarea imensului patrimoniu sindical s-a făcut doar în baza actului intitulat „Tranzacţie Generală”, încheiat la 7.11.1991, care are la bază un document de predare-primire falsificat, lucru confirmat în urmă cu mai mulți ani printr-o decizie a justiției. Documentul „Tranzacţie” a fost semnat de Victor Ciorbea din partea CNSLR, Bogdan Hossu din partea Cartel ALFA şi Miron Mitrea din partea CSI FRĂȚIA, ulterior de acest patrimoniu lipindu-se în 1994 confederaţiile sindicale BNS şi CSDR. În ceea ce priveşte casele de cultură preluate de confederaţiile sindicale amintite, ele au fost reunite de acestea în cadrul Asociaţiei Naţionale a Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România, dar între timp multe dintre ele au ajuns ruine, prin grija noilor administratori.