Pavilionul României la Bienala de Artă de la Veneția s-a deschis cu proiectul Anca Benera & Arnold Estefán: Black Seas – Scores for the Sonic Eye

La Pavilionul României au avut loc un performance sonor susținut de Attila Faravelli, artist sonor și muzician electroacustic, precum și două vernisaje – la Pavilionul României și la Noua Galerie a IRCCU. Alături de artiștii Anca Benera & Arnold Estefán și curatoarele Corina Oprea și Diana Marincu, la evenimente au fost prezenți membrii echipei extinse, partenerii proiectului, reprezentanți ai instituțiilor organizatoare, profesioniști din România și de la nivel internațional.

Black Seas – Scores for the Sonic Eye este o instalație polifonică dezvoltată special pentru Bienala de la Veneția care transformă Pavilionul României într-un spațiu în care imaginea video, sunetul, sculptura și materialele de cercetare artistică sunt articulate pentru a interoga istoria, memoria și cunoașterea legate de Marea Neagră. Construcția sa complexă și multistratificată, rezultatul unui efort colectiv de tip „proiect-constelație”, activează simțurile și integrează informații noi pentru cei care îi trec pragul.

Pavilionul României din Giardini prezintă o instalație multisenzorială în care imagini video, sunete și sculpturi sonore se împletesc. Balize adunate din cinci mări devin instrumente muzicale ce poartă înregistrări ale valurilor și curenților. O carotă de sediment, prelevată de la 2.123 m adâncime din zona anoxică a Mării Negre și împrumutată de la GeoEcoMar ancorează spațiul ca o arhivă tăcută a miilor de ani de schimbări climatice și intervenții umane. Inspirată de muzica spectrală românească și de o sensibilitate ecofeministă, instalația traduce neliniștea mării în sunet.

Același cadru acustic și conceptual se extinde și la Palazzo Correr. Instalația video Blue Ground leagă Oceanul Atlantic, Deșertul Namib și șantierul naval din Mangalia. În The Delusion of the Commons, artiștii pun în relație forma unui horn(vent) hidrotermal de mare adâncime și cea a Turnului Babel, apropiind două narațiuni: una legată de apariția vieții în adâncurile oceanului, cealaltă de nașterea limbajului și destrămarea unei lumi comune, explorând marea ca resursă comună disputată – împărtășită, dar împărțită de granițe; guvernată, dar instabilă. Desenele din jur imaginează lumi subacvatice configurate de viața microbiană, extracția mineralelor și politicile globale.

Expoziția pornește de la o întrebare simplă, dar stringentă: How to Mend a Broken Sea / a Fractured World? Cum putem reda echilibrul mării / unei lumi aflate în derivă?