Satul natal, casa părintească sunt culcuşul blând unde în orice clipă îţi odihneşti, îţi îmbărbătezi sufletul. Te îmbrăţişează cu energii reconfortante casa cu pridvor, uliţa unde copiii spun “sărut mâna” necunoscuţilor, bisericuţa satului unde te duceau de mână părinţii, îmbrăcându-te cu ie ca spuma laptelui. În satul unde au văzut lumina vieţii şi-au încărcat pentru zbor înalt ambiţiile, pofta de izbândă personalităţi de vază ale României. După furtunile din sufletul delicat al Geniului Eminescu, după tratamentele greşite cu mercur pustiitor pentru boala sifilis care nu exista, Conu Mihai regăseşte o fărâmă de echilibru la un spital din Germania, revine la Ipoteşti unde, spre uimirea tuturor, purcede să traducă din sanscrită, să reia scrisul angajat, nuanţele filozofice de mare originalitate. Renumitul profesor de neurochirurgie Leon Dănăilă, în primii ani de operaţii de excepţie, se ducea în comuna din Bucovina, îl ajuta pe tată la munca ogorului şi, adesea, prima zăpadă îi intra în ghetele găurite. Pe pământul şi în casa părintească îşi înnoia puterea de a interveni salvator cu bisturiul în creierele cotropite de boli crunte. Pentru a compune fermecătoarele monologuri televizate cu Nea Mărin, Amza Pellea se întorcea în Băileşti şi afla povestiri despre Sucă, despre Leana lu' Zăpăcitu', care aduceau deliciul, râsul sănătos pentru milioanele de români. Ca să câştige niscaiva bani pentru cămin şi cantină, Amza cânta cu câţiva colegi de la teatru la nunţile olteneşti, unde ajungea cu o căruţă condusă de un sătean mototol şi trasă de o mârţoagă. Când tatăl l-a anunţat că-l va muta la oraş să urmeze liceul, Octavian Paller s-a îngrozit că va pleca din poienile de pe dealurile satului, unde bâzâiau albinele şi se auzea mestecatul ierbii de către văcuţa liberă pe pajişte. Băieţandrul Paller s-a hotărât să fugă cu o desagă cu o bucată de brânză şi un codru de pâine. Tatăl parcă i-a citit gândurile şi l-a întors tocmai când sărea gardul din fundul grădinii. Înainte de rolul senzaţional din “Cel mai iubit dintre pământeni”, Ştefan Iordache s-a dus la rudele lui din vecinătatea Corabiei: “M-am îngrăşat de atâta râs cu oltenii veseli şi hazoşi”. Periodic, îndrăgita cântăreaţă Maria Dragomiroiu dă o fugă la casa din comuna vâlceană; nu mai este locuită, dar ea mătură prin ogradă şi priveşte cu drag urma difuzorului vechi de pe perete, unde auzea alături de mama ei vocea Mariei Tănase şi a Mariei Lătăreţu. Casa părintească nu se vinde.