Pe vremea lui Ceaușescu, erau răsfățații sistemului, aveau voie cu plete și barbă când alții ca ei erau săltați de pe stradă și băgați cu forța în frizerie. Acum, în loc de filme, cascadorii maestrului Sergiu Nicolaescu strâng hârtii, acte, documente, doar-doar mai găsesc vreo dovadă că au dat bani la stat. De luat, au luat. Bani mulți, la care alți români nici nu visau în acele timpuri de restriște. Marian Chirvase avea 22 de ani când a intrat prima oară în studiourile de la Buftea, în 1979. Acum are 61 de ani, o vârstă la care un alt coleg, Adrian Pahonschi, a murit sărac lipit. Nu se gândește la moarte, nu se gândea nici când era la filmări și își risca viața în foc, în explozii. Se gândește la nepoțica lui, pe care ar vrea să o răsfețe cu o ciocolată din când în când, dar n-are de unde.
Câți bani se câștigau la un film pe vremea aceea?
Marian Chirvase: La „Noi, cei din linia întâi” am luat 14.000 de lei în două săptămâni de filmări. Vă dați seama ce însemna în ’83-’84 suma asta? Era salariul pe un an al unui om obișnuit. Pentru două săptămâni lucrate sus la cotă, la 2.000, cu explozii.
Dar nu aveați un venit constant…
Marian Chirvase: Pe timpul lui Ceaușescu, aveam filme unul după altul. Dar singurul angajat era Szobi Cseh. Noi eram liber profesioniști, colaboratori. Am semnat niște contracte de colaborare. Sunt niște legi care se bat cap în cap și ei profită de asta. Mi se opreau bani, dar n-am stat să urmăresc atunci unde se duceau. Am fost păcălit pe vremea lui Ceaușescu, sunt păcălit și acum. Trebuie să revenim la normalitate. Am ajuns să fim umiliți de un sistem anevoios care nu ne oferă nimic, deși noi am plătit. Am dat o groază de bani, aproape că am făcut jumătate - jumătate cu statul. Din toate impozitele luate, ne trezim la bătrânețe îngenuncheați. Suntem o mână de oameni la care românii s-au uitat cu mare plăcere, suntem parte din istoria filmului românesc.
Ce filme v-au rămas în minte?
Marian Chirvase: Primul meu film a fost cu Mircea Moldovan, «'48» se numea. L-au împărțit în două - „Munții în flăcări” și „La Răscrucea marilor furtuni” -, dar noi tot «‘48» îi ziceam. Apoi, am jucat în „Burebista”, și din ‘83 am jucat în toate filmele lui Sergiu Nicolaescu. Am colaborat cu toți marii regizori și actori români, dar mi-a rămas la suflet perioada petrecută la «Noi, cei din linia întâi», la «Ciuleandra», filme care au făcut istorie. Am lucrat și în filme franțuzești și americane. La momentul acela, cei mai liberi oameni din România erau cascadorii. Nimeni nu mai era atât de liber că noi. Am fost răsfățații sistemului, într-un fel. Aveam anumite drepturi pe care alți români din țara asta nu le aveau. Dacă te prindeau cu părul lung, te băgau în prima frizerie și te tundeau. Dacă te găseau fără muncă, te băgau 6 luni la pușcărie. Pe vremea aceea, nu te jucai cu Poliția, cu Miliția - cum era atunci. Nouă nu ne făceau nimic milițienii. Aveam legitimație de Buftea, ușor-ușor, am devenit cunoscuți, nu ne mai băgau în seamă și își vedeau de ale lor. Oricum, noi am avut tot timpul securitatea băgată între noi.
Acum nu aveți niciun fel de venit?
Marian Chirvase: Nimic. Drepturile de autor sunt la pământ. După atâția ani de muncă, primim o dată la 6 luni 200 de lei. Cel mai mult am primit 600 de lei. Adrian Pahonschi a murit fără nimic. Nicu Iordache nu are nimic. Merităm mai mult. Toți eram oameni cu școală, am fost campioni sportivi, dar ne-am îndrăgostit foarte tare de meseria asta. Eu, de exemplu, sunt fizioterapeut. Am făcut la INEFS. Lui Adrian Ștefănescu i-au dat dreptate în justiție. Scrie clar în hotărârea instanței că trebuie să îi recunoască drepturile. E un precedent. A obținut dreptul de a i se recunoaște contribuțiile, colaboratorul trebuie să primească pensie pentru că i s-a luat contribuție din munca lui pe vremea aceea. Eram 20-30 de cascadori, dar de o valoare imensă. Înaintașii mei erau considerați cei mai buni din Europa. Eu eram cel mai tânăr. Multe din ideile noastre s-au furat în filmele mari. De exemplu, trăgătoarea care se leagă de piciorul calului era inventată de Szobi. Am revoluționat căderea unui cal. Nu se știa până atunci cum trebuie făcută, astfel încât să nu sufere calul. Trebuie să știi cum să-l tragi puțin de cap, să nu se lovească cu bărbia atunci când cade. Altfel, face comoție cerebrală.
La ce uși ați bătut să vă cereți drepturile?
Marian Chirvase: Am depus memorii peste tot, și la Dragnea, și la Ministerul Muncii. Ne-a primit, după mai multe amânări, secretarul de stat Rândunică și ne-a promis că va încerca să facă ceva pentru noi, dar nu avem niciun rezultat. Suntem o mână de oameni. Merităm mai mult, am muncit și ne-am riscat sănătatea. E o meserie foarte stresantă, te poți accidenta foarte grav, ai acea emoție puternică, trebuie să treci de ea, dar îți rămâne și te afectează. Am colegi care au și acum atacuri de panică, probleme cu inima.
V-ați accidentat vreodată grav?
Marian Chirvase: Nu-mi permiteam să mă accidentez. Dacă te accidentai, însemna că nu ești cascador. Realizați că pe vremea lui Ceaușescu nu ne făcea nimeni nicio asigurare? Am făcut totul pe riscul nostru. Acum te obligă să îți faci asigurare. Am avut accidentări, dar nu grave. Nu îmi permiteam să am acidentări, trebuia să fii atât de dibaci încât acea răsturnare de mașină sau bătaie, regizorul dacă o mai trage de trei ori, tu să fii acolo. Dacă actorul se accidentează, se întrerup filmările, se duce de râpă totul.
Ce vreți de la ministrul muncii?
Marian Chirvase: Să aibă în vedere situația critică în care se află cascadorul-actor, o categorie socio-profesională care nu se regăsește în noua lege a pensiilor. Am promovat istoria filmului românesc în plan național și internațional, am fost eroi în operațiuni de salvare. Și Ceaușescu ne folosea. De exemplu, la cutremur. Cei mai mulți oameni salvați dintre dărâmături au fost salvați de cascadori. Unul dintre noi chiar a murit la cutremur. Tudorel Stavru. E un erou național și nu-l mai pomenește nimeni. Fost mare canotor, povestea că atunci când a venit Belmondo aici, era să-i rupă mâna, atât de puternic era. Avem nevoie de un act normativ în care să fim cuprinși. Chiar am lăsat ceva în urma noastră. Milioane de oameni s-au bucurat să ne vadă în filmele care au făcut istorie.
Am depus actele pentru pensie și m-au găsit la Sectorul 3 cu un an și jumătate de cotizare. Am jucat în peste 100 de filme, trece-mi măcar armata - un an și 8 luni -, sunt de opt ori campion al României, campion european cu echipa de hochei a României. Am lucrat 26 de ani. 26 de ani în care mergeam de la un film, la altul.
Marian Chirvase, cascador