Primăria Capitalei, prin ARCUB - Centrul Cultural al Municipiului București, îl sărbătorește pe Grigore Leșe, unul dintre cei mai apreciați artiști români, la împlinirea vârstei de 65 de ani, prin organizarea spectacolului-eveniment Căutarea tonului, desfășurat la Ateneul Român, în data de 19 februarie, începând cu ora 19.00. Spectacolul va aduce în atenție simbioza perfectă a muzicii tradiționale românești cu cea clasică și contemporană, în care sunetul de aur al lui Ion Bogdan Ștefănescu se va contopi cu vocea fără seamăn a lui Grigore Leșe.
Concepută ca un omagiu adus instrumentelor de suflat, această inedită asociere va fi prezentată în premieră la București, într-un concert unic, gândit de doi muzicieni de calibru: Grigore Leșe și Ion Bogdan Ștefănescu (prim-flautist al Filarmonicii „George Enescu”, profesor de flaut la Universitatea Națională de Muzică din București). Programul va cuprinde muzică tradițională românească – interpretată vocal și instrumental de Grigore Leșe – și lucrări de Johann Sebastian Bach, Marin Marais, Georg Philipp Telemann, Doina Rotaru, Dan Voiculescu, Ion Bogdan Ștefănescu și Ștefan Diaconu – interpretate de Ionuț Ștefănescu la celebrul său flaut, confecționat din aur, alături de prima orchestră de flaute din România, “Flaut Power”, compusă din muzicienii Daria Tofănescu, Carina Geanina Boanță, Salomeea Lois Bodea, Iulia Lupaș, Lorena Palade, Carla-Maria Stoleru, Elena Teodora Greciuc, Borsázi Dávid, Vincențiu Mantu, Teodora Iliescu, Anca Cristescu, Vlad Rațiu, Ștefan Diaconu și Mihai Vaida.
Grigore Leșe s-a născut în 20 februarie 1954, în satul Stoiceni din Maramureș. A absolvit Liceul de Muzică din Baia Mare, apoi Facultatea de Instrumente și Canto (fagot) din cadrul Academiei de Muzică din Cluj. În anul 2003, obține titlul de doctor în muzică (summa cum laudae), cu teza Horea în grumaz. Considerații teoretice și practice ale interpretării genului dintr-o perspectivă stilistică. În 2010, primește titlul de „Doctor honoris causa” al Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad. Din 2005, este profesor asociat de etnomuzicologie la Facultatea de Litere a Universității București.
A susținut cursuri și workshop-uri la Universitatea de Muzică din București, Conservatorio de las Rosas din Morelia, Mexic, și la universități din SUA, precum Lexington, Buffalo, Rochester, Washington, New York, Kent State. Începând cu anul 2006, realizează emisiuni la Radiodifuziunea și Televiziunea Română, pentru care primește numeroase premii și nominalizări, naționale și internaționale.
A realizat peste o mie de emisiuni difuzate de Radio România Cultural – Lumea și muzica tradițională –, în jur de șapte sute de filme documentare de etnoantropologie pentru TVR Cultural și a scris zeci de articole pe teme de etnomuzicologie și stilistică țărănească, publicate în reviste de specialitate. Muzica sa se regăsește pe coloana sonoră a mai multor filme de artă și documentare, din țară și străinătate.
Atât prin concertele de tip one man show, cât și prin spectacolele sale complexe, în care folosește grupuri vocale, trupe de teatru sau dans contemporan, Grigore Leșe propune o altă abordare a folclorului, prin întoarcerea la arhetip. El este singurul artist care abordează scenic horea în grumaz (doina – gen muzical inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO), reușind să o impună pe marile scene ale lumii.
„Leșe ne vine dinspre Biserică. Specialiștii zic că folclorul se trage din Neolitic, din imemorialele, misterioasele songuri începătoare de lume. Biserica reprezintă însă o voie divină de dinainte de Facere, rânduită să fie lumii temei ascuns. Cântarea lui Leșe este străveche și învățată cât Biserica. Nu este nici folclorică, nici etno, nici populară, nici sacrală; este de sorginte liturgică, împărătească și vizibil nereligioasă. Un fel de stranie vorbire cântată, care psalmodiază laic doine și hore. Leșe este primul care rebranșează cântecul țărănesc la adevărata lui sursă. Tot ce cântă are solemnitatea sobornicească a credinței îmbisericite. La el, «folcloristica» muzicilor de la țară își vine în fire și redevine cântec veșnic iute transhumant. Rostul lui este simplu: să amintească pe viu românilor cum se cântă românește. În fața Năvălitorului Kitsch, stă singur, vrednic și neverosimil.” (Sorin Dumitrescu)