Pentru unele persoane, simplul act de a se deschide emoțional sau de a avea încredere în cineva declanșează o stare de disconfort profund. Acest tipar poartă numele de pistantrofobie – frica persistentă de a avea încredere în ceilalți, scre 20minutos.es.
Deși nu este un diagnostic clinic oficial, pistantrofobia descrie o realitate tot mai frecventă: oameni care își doresc relații autentice, dar care anticipează constant trădarea, respingerea sau dezamăgirea. Frica afectează nu doar relațiile de cuplu, ci și prieteniile, legăturile de familie sau mediul profesional.
Ce este pistantrofobia
Pistantrofobia este frica de a avea încredere, alimentată de convingerea că apropierea emoțională va duce inevitabil la suferință. Persoanele afectate pot părea rezervate sau distante, însă, în profunzime, își doresc conexiune și siguranță.
De unde apare pistantrofobia
În majoritatea cazurilor, pistantrofobia nu apare din senin. Este adesea legată de:
- experiențe de trădare sau abandon;
- despărțiri dureroase;
- lipsă de afecțiune sau instabilitate emoțională în copilărie.
Creierul învață să asocieze atașamentul cu pericolul și activează un mecanism de protecție. În timp, însă, această protecție devine limitativă, fiind aplicată tuturor relațiilor, chiar și atunci când nu există semnale reale de risc.
Cum se manifestă frica de a avea încredere
Pistantrofobia se exprimă printr-o hipervigilență emoțională permanentă. Persoana:
- analizează excesiv gesturi, cuvinte și atitudini;
- caută semne de respingere sau minciună;
- evită situațiile vulnerabile.
Este frecventă și evitarea emoțională: relații superficiale, bariere invizibile, distanță „de siguranță”. Pe termen lung, acest comportament duce la singurătate, frustrare și deconectare, chiar și atunci când există oameni în jur.
În alte cazuri, apar gânduri negative recurente, care împiedică trăirea prezentului și construirea unor relații bazate pe calm și siguranță. Neîncrederea încetează să mai protejeze și începe să doară.
Cum poate fi depășită pistantrofobia
Depășirea acestui tipar nu înseamnă să te forțezi să ai încredere, ci să-ți reevaluezi convingerile formate din experiențe trecute. Specialiștii recomandă:
- identificarea originii fricii;
- diferențierea dintre prudență sănătoasă și neîncredere distructivă;
- lucrul cu gândurile automate negative.
Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta la reducerea hipervigilenței emoționale și la construirea unei perspective mai echilibrate asupra relațiilor.
La fel de importantă este stima de sine. Când o persoană are încredere în propria capacitate de a face față unei eventuale dezamăgiri, frica de a avea încredere scade. Siguranța interioară transformă relațiile dintr-o sursă de pericol într-o experiență de creștere.