Uneori, activitate a electrică din creier face ca celulele nervoase să trimită semnale mușchilor, provocând spasme. Aceste spasme nu au drept cauză un stimul intern sau extern și nu durează foarte mult. Asta se întâmplă de obicei atunci când simțim că „ni se zbate o pleoapă”. Totuși, când fenomenul persistă mai mult de câteva secunde, zvâcnirea pleoapei se poate datora unei oboseli a mușchiului cauzate de consumul excesiv de cafea, lipsa somnului, stres sau ochi uscați. De obicei, aceste zvâcniri ale pleoapei se rezolvă dacă dormim mai mult, consumăm mai puțină cafea sau folosim picături pentru ochi.
Cele mai frecvente cauze pentru care apare tresărirea cronică a pleoapei sunt blefarospasmul și spasmul hemifacial. Blefarospasmul este o afec-țiune neurologică ce provoacă spasme și contracții musculare în jurul ochilor. Inițial pare că este un simplu caz de zvâc-nire a pleoapei dar dacă nu este tratată, afecțiunea poate degenera. Uneori, spasmele devin atât de severe, încât pot ține pleoapele apropiate și ochii închiși pe durata mai multor ore. Blefarospasmul poate fi diferențiat de o banală zvâcnire a pleoapei prin câteva semne sigure: se manifestă la ambii ochi, apar clipiri frecvente, spasmele apar și la alți mușchi ai feței, ochii devin iritați la lumină puternică, iar spasmele durează uneori și o oră. Și spasmul hemifacial începe tot cu zvâcnirea pleoapei, pentru că această afecțiune afectează în primă fază mușchii din jurul ochiului. Totuși, pe măsură ce boala înaintează, spas-mele apar la mușchii din acea jumă-tate a feței, provocând contracturi spontane ale mușchilor mandibulei, gurii, obrazului și gâtului. Afecțiunea este destul de rară și specialiștii spun că e cauzată de iritarea nervului facial, care apare de obicei atunci când un vas de sânge din preajma lui exercită prea multă presiune asupra nervului.
Cum se tratează
Atât blefarospasmul, cât și spasmul hemifacial pot fi tratate prin injecții cu botox, care relaxează mușchii din zona ochilor, eliberându-i de spasme. Efectul poate dura până la 3 luni și apoi trebuie repetată procedura. În cazurile extrem de severe, care nu răspund la tratament, se poate ajunge la operație. Cele două intervenții chirurgicale diferă. În cazul blefarospasmului medicii recurg la extirparea unei părți a mușchiului din jurul ochilor, iar în cel al spasmului hemifacial, prin intervenția chirurgicală este decompresat nervul facial.