Având bunăvoința să cetească și cele câteva texte în care luam distanța cuvenită față de prestația vădit politică a DNA și, în primul rând, a Laurei Codruța Kovesi, un amic, om trecut prin viață și priceput în multe dedesubturi ale ei, mi-a zis-o fără precauții: -Ți s-a urât cu binele? Uiți câte decorații are această prea puternică doamnă și, mai ales, cine i le-a conferit?
-Nu uit, cum să uit, i-am răspuns, dar nici nu cred că se pot accepta la nesfârșit, fără crâcneală, abuzurile revoltătoare ale procurorilor, în special ale celor de la DNA, cinic mascate sub stindardul luptei anti-corupție.
-Lasă, lasă, mi-a tăiat-o scurt amicul, nu te îmbăta cu apă rece. Nu te lua după ieșirile nimicitoare ale lui Traian Băsescu față de cea pe care, tot el, a căftănit-o în înalte funcții, fiindcă nu el face jocurile de-acum încolo.’’
Firește, avertizarea îmi era adresată, dar, cu siguranță, putea fi transmisă tuturor celor care s-au încumetat și se încumetă să exprime critici categorice despre DNA și șefa sa. Făcând treaba asta cu incomparabil mai multă aplecare decât subsemnatul, ceea ce a făcut ca demersurile lor să aibă, în spațiul public, un impact incomparabil mai puternic decât cele scrise de mine. Motiv pentru care mai mulți gazetari din echipa Antenei 3 au fost acționați în justiție de către însăși necruțătoarea Laura Codruța Kovesi. Ceea ce reprezintă un record de neinvidiat în materie de respectare a libertății presei și a dreptului la opinie.
La prima vedere ar fi trebuit să îi dau dreptate amicului. O simplă trecere în revistă a diplomelor și medaliilor care le-a dobândit șefa DNA fiind de natură să mă pună foarte serios pe gânduri. Mai pe românește zis, să mă facă să-mi bag mințile în cap și, poate, să îi îndemn și pe alții să se lase păgubași. Cu atât mai mult cu cât știm bine că, influente entități din presa occidentală au declarat-o pe Laura Codruța Kovesi ,,cea mai puternică femeie din România.’’
Numai că, în ultimele săptămâni, au apărut în spațiul public , alături de potopul declarațiilor de largă recunoaștere europeană și transoceanică a meritelor Doamnei de Fier a Anticorupției Carpato-Pontico-Dâmbovițene, câteva mesaje care transmiteau o atitudine critică față de practicile procurorilor. Mesaje care, deși nu numeau direct DNA-ul și pe mult temutei sale șef, nu lăsau dubii încotro bătea vorba lor.
A fost mai întâi mesajul congressmanei Loretta Sanchez, vicepreședintă a Grupului de prietenie cu România din Senatul american, despre ,,încălcările deosebit de grave ale drepturilor omului sub pretextul combaterii corupției, violarea drepturilor procesuale pe timpul anchetelor și amenințările la independența justiției.’’ Cum acest mesaj a fost comentat numai de către ,,o anumită parte a presei’’, întrucât ,,independenții’’arvuniți au căutat să îl facă uitat, am fi putut zice că discuția este încheiată.
Ne-am fi înșelat amarnic fiindcă, în emisiunea lui Mihai Gâdea difuzată pe canalul Antena 3, preotul Chris Terheș, președintele Coaliției Române pentru Combaterea Corupției, care a vizitat zilele trecute țara noastră, a vorbit, tot pe un ton categoric, despre abuzurile grave și repetate din justiția României. Concluzionând:,,Nici-o democrație nu se construiește pe cătușe. Nici-o democrație nu poate funcționa numai prin arestări.’’ De asemenea, preotul Chris Terheș a spus că va redacta un raport despre derapajele din justiția română pe care îl va înainta autorităților competente din Statele Unite ale Americii.
Firește, dacă le raportăm la simpatia manifestă a ambasadorului Statelor Unite la București, Hans Klemm, față de tele- justiția cu cătușe practicată în trombă de către procurorii DNA, sub directa coordonare a Laurei Kovesi, este clar că mesajele Lorettei Sanchez și ale preotului Chris Terheș nu vor putea să schimbe, brusc și radical, opinia oficialităților americane. După cum nici nu putem exclude eventualitatea ca aceste mesaje să fie receptate ca avertismente credibile, care ar tempera, pas cu pas, entuziasmul față de prestațiile temutei șefe a DNA.
Un lucru este, însă, în afara oricărei îndoieli și anume că s-a produs o breșă în imaginea-monolit a Emblemei luptei anticorupție din România. Breșă care, odată ce s-a produs, nu va putea fi ignorată și, cu atât mai puțin, astupată.
Cât despre odinele și medaliile cu care au fost răsplătite meritele Laurei Codruța Kovesi de către importante și prestigioase instituții americane nu pot să cred că acestea reprezintă și un cec în alb. Știut fiind că o asemenea ,,încremenire în proiect’’ nu prea le stă în obicei evaluatorilor și strategilor din Statul Fanion al Democrației.
În fine dar nu și în ultimul rând, cu privire la epitetul ,,cea mai puternică femeie’’, cu care este gratulată Laura Codruța Kovesi, nimic nou sub soare! Să ne amintim că în ediția din 20 septembrie 1948 revista americană ,,Time’’ scria despre Ana Pauker, la acea vreme vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și ministru al Afacerilor Externe în guvernul Petru Groza, că este,,cea mai puternică femeie.’’
Scria așa ceva prestigioasa publicație de peste ocean în 1948, dar nu avem dovezi că aceeași admirativă sintagmă s-a repetat după ce Ana Pauker a fost executată, pe linie politică, de către mult mai vicleanul Gheorghe Gheorghiu-Dej și, astfel, a căzut în dizgrație.
Am făcut trimitere la respectivul citat anume pentru reîmprospătarea memoriei în materie de fluctuație a aprecierilor unor personalități de-a lungul istoriei noastre moderne și contemporane. Fără a mai vorbi (din motive lesne de înțeles) despre ,,larga recunoaștere internațională’’ a unei alte persoane, considerată, și aceasta, la vremea sa, ,,cea mai puternică femeie’’. Și nici despre cvasi-anonimatul în care băltește azi europârăcioasa Monica Macovei, socotită și ea cu numai un deceniu în urmă ,,cea mai tare femeie din România’’.
Ceea ce dovedește că acest epitet sau, mai degrabă, compliment, nu este irevocabil asociat cu veșnicia. El putând cunoaște, după împrejurări, și mărirea și decăderea…