Compania chineză CEFC, care a semnat în aprilie un acord pentru preluarea KMGI (fostul Rompetrol Group) de la KazMunayGas, a extins cu câteva luni termenul de finalizare a tranzacţiei, fixat iniţial pentru luna octombrie a acestui an, a declarat vicepreşedintele Rompetrol, Azamat Zhangulov, în cadrul unei întâlniri cu presa. „Preluarea de către CEFC nu s-a realizat încă”, a spus el.
Întrebat ce înseamnă acest lucru, oficialul Rompetrol a răspuns: „Înseamnă exact ceea ce înseamnă. Nu există încă o finalizare”. „Termenul cu CEFC a fost extins, în contextul noilor discuţii pe care trebuie să le purtăm cu Guvernul. Acordul cu acest investitor va continua, dar va fi nevoie de alte câteva luni, probabil, să finalizăm noii termeni din acord”, a subliniat Zhangulov. În urmă cu o săptămână, ministrul Energiei, Victor Grigorescu, a declarat că Guvernul ar putea prelungi memorandumul semnat cu Rompetrol privind înfiinţarea unui fond de investiţii comun de un miliard de dolari, acord care expiră la finele acestui an, însă analizează şi alte soluţii.
Ce înseamnă Rompetrol pentru România
Potrivit unui studiu realizat de ASE, în anul 2015, KMGI a avut o contribuţie la economia României de circa 1,1% din PIB, cu o contribuţie către bugete de circa 5,9 miliarde de lei (1,5 miliarde de dolari). KMGI deţine 44% din capacitatea totală de rafinare din România, cu cele două rafinării ale sale, Vega şi Petromidia şi poate acoperi 90% din cererea internă de benzină şi motorină. De asemenea, grupul contribuie la securitatea energetică a României prin faptul că asigură aprovizionarea rafinăriilor cu ţiţei din Kazahstan şi prin faptul că asigură a doua cea mai mare rezervă naţională de ţiţei şi produse rafinate a României, după OMV Petrom. KMGI este unul dintre cei mai mari angajatori din România. Entităţile grupului au 4.772 de angajaţi în România, dar activitatea sa susţine în mod direct, indirect şi indus, peste 15.500 de locuri de muncă. În primăvară, procurorii DIICOT au demarat cercetările în dosarul „Rompetrol II”, punând sechestre de trei miliarde de lei. Dosarul se referă la presupuse fapte penale derulate atât la privatitarea rafinăriei, cât şi la conversia datoriilor de 603 milioane de dolari către bugetul de stat în obligaţiuni.