Cu excepţiile notabile ale câtorva familii boiereşti, mari latifundiare, averile câştigate în România luau calea Istanbulului ori erau pierdute la mesele de postav verde ale marilor cazinouri din Paris, Nisa, Karlsbad sau Viena de către moştenitori iresponsabili. Abia după Războiul de Independenţă şi, mai ales, după Marele Război, apar marile averi antreprenoriale, create într-o generaţie sau două.
Dumitru Marinescu-Bragadiru (1842 – 1915) a fost un om de afaceri care a devenit, la sfârșitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, cel mai mare producător de bere din România. Dumitru Marinescu și-a început ucenicia la o vârstă fragedă în cofetăria și racheria negustorului Iancu Ștefănescu. Deosebit de harnic, cinstit și inteligent, Dumitru Marinescu a fost luat în tovărășie, iar, în 1866, Iancu Stefanescu îi predă negoțul său.
Lărgindu-și comerțul, în anii următori a luat în arendă mai multe fabrici de spirt. În 1877, în timpul Războiului de Independență, Dumitru Marinescu vinde armatei rachiu și spitalelor spirt pentru răniți. Cu capitalul astfel strâns, Dumitru Marinescu înființează prima fabrică de alcool rafinat în comuna Bragadiru. La 1 decembrie 1879, își adaugă la nume și Bragadiru, după numele proprietății mele din Ilfov.
Dumitru Marinescu Bragadiru a început să achiziționeze teren în jurul centrului Capitalei, în apropiere de Piața Principesa Maria (astăzi Piața George Coșbuc) și a înființat fabrica sa de bere pe data de 9 aprilie 1895. A strâns o avere uriașă, distrusă de comuniști după 1948. De pildă, Palatul Bragadiru a fost rebotezat "Casa de cultură Vladimir Ilici Lenin”…
Găseşti mai multe amănunte şi alte poveşti despre bogătaşii României de odinioară în cartea lui Dan-Silviu Boerescu "Marile averi și zdrobitoarele falimente ale bucureștenilor", din colecția "Secretele Bucureștilor”, editată de Integral şi vândută cu Jurnalul Naţional de miercuri, 25 octombrie, la prețul promoțional de 14,9 lei.