Din peste o sută de perechi de gemeni sosiţi la vizionare, conducerea Teatrului de Comedie - pe atunci, Teatrul Tineretului - a ales pentru fruntea distribuţiei celebrei piese “Prinţ şi cerşetor” un cuplu de doi gemeni, Cornel şi Mircea Constantiniu. Semănau ca două picături de apă şi aveau dezinvoltura talentului, s-a dovedit şi mai târziu că în formula sângelui lor un loc de seamă îl avea arta. Cornel Constantiniu a devenit o stea a muzicii româneşti, a absolvit Facultatea de Teatru, iar geamănul Mircea Constantiniu a urmat Facultatea de Arte Frumoase şi s-a impus ca pictor şi designer de interioare. “Mircea juca în piesa de mare succes rolul prinţului, eu al cerşetorului. Aşa a fost şi în viaţă, Mircea are firme înfloritoare în Africa de Sud, e zdravăn, eu am ajuns să mă lupt cu tremuratul picioarelor şi al mâinilor din pricina Parkinsonului, după succesul de pe scenă totul a alunecat spre necaz şi suferinţă. În viaţă, ca şi în distribuţie, eu, Cornel, am fost cerşetorul”. Numai că soarta i-a perpelit pe faţă şi pe dos ca pe clătite şi gemenii Constantiniu au ajuns amândoi în rol de cerşetor. Cel ce izbândise în Africa de Sud şi-l ajutase pe Cornel să se opereze la creier cam fără succes, chit că la o clinică renumită din Capetown, ei bine, Mircea, aşa-zisul prinţ, a murit înaintea lui Cornel, cel măcinat de boala care l-a învins şi pe teribilul sportiv Casius Clay. În vremurile roze, Cornel abia prididea să dea autografe sutelor de admiratoare, în timp ce la fel de frumosul geamăn Mircea trecea graniţa în portbagajul limuzinei unei neveste de diplomat occidental, care se îndrăgostise aprig de pictor, geamănul aplaudatului cântăreţ Cornel. Vremurile când mama lor Ortănsica, profesoară de latină, era rugată de unul din gemeni să-l trezească la şapte că are cursuri şi mămica îl scula pe celălalt geamăn, confundându-i chiar ea, au trecut undeva într-o pagină a timpului.