Ne-am fi așteptat ca azi, la judecătoria sectorului 1, să avem- după șapte amânări!-, o decizie clară și temeinică privind situația creată în mod artificial și întreținută cu otrăvită osârdie de către un grup de puciști cu epoleți care au confiscat sediul, cheile și ștampila Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Mai precis așteptam un verdict prin care să se spună dacă așa-zisa adunare din 2 septembrie 2017, pusă la cale de puciști, este sau nu validată din punct de vedere juridic, adică dacă aceasta s-a desfășurat conform prevederilor legale. Numai că, surpriză!, și acum, discuția a rămas tot în coadă de pește. Puciștii primind, pe ultima sută de metri am înțeles, o nesperată mână de ajutor din partea unui anumit domn T. M. din Alba Iulia, care, zice-se în numele Uniunii Artiștilor Plastici, contestă dreptul conducerii statutar alese a UZPR la Adunarea Generală Extraordinară din 8 septembrie 2017 de a reprezenta uniunea de creație a breslei noastre. În numele cărui mandat face respectivul domn un asemenea demers și, până la urmă, ce anume calitate îl îndreptățește să se implice într-o chestiune care privește, în primul rând, obștea gazetărească, asta îmi este peste putință să spun.
Lucrurile iau,însă, o întorsătură și mai aiuristică dacă luăm în considerație faptul că același personaj, T.M., a mai făcut exact același demers nu cu multă vreme în urmă și care a fost respins tot aici, la judecătoria sectorului 1! Mai mult, a fost nevoie de încă o amânare a judecării cererii conducerii statutar alese a UZPR de a se rezolva situația printr-o ordonanță prezidențială întrucât comunicarea respingerii jalbei sale nu îl găsise pe domnul petent! Iar, dacă tot am ajuns aici, poate că nu strică să adaug și faptul că, atunci când a inițiat demersurile pentru stingerea conflictului prin procedura de urgență a ordonanței prezidențiale, conducerea statutar aleasă a UZPR a făcut-o din dorința de a nu se recurge la evacuarea forțată a puciștilor, evitând, în acest fel,o situație care ar fi pus familia jurnaliștilor într-o nedorită situație. Numai că, iarăși după ceva amânări, onorata instanță a decis că trebuie urmată calea procedurilor neurgente și a respins solicitarea. Decizie care, după cum este de la sine înțeles, se traduce prin noi tărăgănări ale unei rezolvări efective a situației.
,, Dar, stați puțin, fiindcă- vorba sloganului publicitar- asta nu e totul!’’ Sus menționatul domn T. M. nu este la prima acțiune de asemenea factură. Domnia sa mai avea la activ,acum doi ani, 83 de dosare penale pe rolul instanțelor din Alba și din București, dintre care 20 de plângeri penale vizau conducerea Uniunii Artiștilor Plastici!Dar, pentru că acest bilanț a fost realizat cam pe la jumătatea anului 2016(conform unui material apărut în nr.16-17 ?2016 al revistei ,,România literară’’) există posibilitatea ca numărul acțiunilor în justiție ale acestui veritabil procesoman de profesie să fi crescut. Fiindcă uitasem să vă spun dar, numitul T M, după ce, în anul 2010 parcă, nu a mai fost ales la cârma filialei județene a UAP, nu doar că și-a încropit o cvasi uniune proprietate personală, dar a și trecut la un atac la baionetă împotriva conducerii statutar alese și legal recunoscute a UAP.
Și uite așa, din aproape în aproape, începem noi să ne dumirim de unde și până unde ardoarea justițiară cu care domnia sa a sărit în ajutorul co-militanților puciști. Care puciști, asemenea lui, simțind că riscă să își piardă cașcavalul, au pus-o de o dizidență! De unde și amara actualitate a zicerii neuitatului Fănuș Neagu:,Cine n-apucă, pârăște?’’
Așa încât să nu ne fie de mirare dacă , după ce a (re) venit cu jalba în proțap la judecătoria sectorului 1, același T.M. nu se va mai afișa- din proprie inițiativă sau ca invitat de onoare- cu o altă debarcare făcută și de data asta întru susținerea confraților întru ale puciului de la UZPR. Nu de alta, dar la secția 1 de poliției din București se derulează, în această perioadă , cercetările în dosarele de urmărire penală intentate celor trei căpetenii ale puciului de către conducerea statutar aleasă a UZPR care s-a constituit în parte civilă.
Ce-i drept, între puciștii cu epoleți și mai mult sau mai puțin subitul lor avocat voluntar, există și o mică-mare deosebire. În vreme ce petițiile lui TM împotriva UAP sunt ,,respinse la foc automat în instanță’’( cum bine remarcau acizii noști confrați, Cațavencii), mai înțelegători fiind, împărțitorii de dreptate din Cetatea lui Bucur îi fericesc pe scizioniștii din UZP cu câte o amânare –două sau, dacă se poate, chiar cu mai multe.
Simplă întâmplare sau și o oareșce potriveală cu interesul unor neștiute persoane cu reputație ca morbul zâzaniei să lovească obștea gazetarilor acum, în Anul Centenarului Marii Uniri, când avem atâta nevoie de solidaritate, de respect, de încredere și de bună credință? Om trăi și om vedea…