Când s-a produs referendumul din Catalonia, a devenit evident că Ungaria, în relaţia cu România, ar putea deveni un al doilea cal troian. Acum, statul maghiar îşi repatriază rezerva de aur, puţină cât este ea, dar o mută de la Londra şi face într-o bună măsură jocul Rusiei, însă şi pe cel al UE.
Noi rămânem cu rezerva de metal galben în capitala britanică şi mai avem puţin şi vom fi etichetaţi ca fiind antiunionişti, deşi nu trebuie uitat că avem 93,5 de tone de aur monetar depozitat la Moscova. Oare s-ar dori să mergem şi cu cele 61,2 tone din metropola Regatului Unit tot acolo?
Discutând foarte tranşant, poziţia Budapestei nu este doar în favoarea Federaţiei Ruse în dispută cu englezii şi a unei Uniuni nemulţumite de Brexit, ci ea afectează şi Grupul de la Vişegrad. Dacă statul ungar are o atitudine duplicitară, România este ţinută în şah şi respectiva organizaţie e subminată în intenţia de a deveni mai puternică.
Şi brusc se repune pe tapet adoptarea euro de către noi, monedă pe care “aliaţii” polonezi sau cehi o dezavuează. Asta chiar dacă incumbă o problemă importantă. Din motive obiective, determinate de faptul că nu ne mai puteam baza pe importul de economisire din Vest, creditul a migrat din euro în lei, iar acum se doreşte adoptarea monedei unice, care ar crea dificultăţi majore în convertirea împrumuturilor cu dobânzi variabile în noul reper monetar la care am adera.
Revenind la Vişegrad pentru concluzie, la “spaţiul vital” din Est de care se vede că sunt interesaţi tradiţional şi actual atât nemţii, cât şi ruşii, se observă că intenţia Grupului de a se opune discreţionarismului şi de a se extinde cu România, Bulgaria. Slovenia, Croaţia, poate chiar cu Serbia şi Muntenegru, este tăiată din faşă.