Ciprian Nastasiu. Anchetatorul lui Omar Hayssam. Procurorul care l-a înfruntat pe Băsescu spunându-i că la Cotroceni îşi fac veacul personaje implicate în reţele de crimă organizată. Cel care a declarat public că “profesorul” din stenogramele răpirii este chiar şeful statului. Procurorul dat afară de la DIICOT central pe motiv că a vorbit prea mult despre corupţie la nivel înalt. Nastasiu revine. De pe tuşă, unde s-a retras de "nevoie", direct în linia întâi. Un interviu în exclusivitate pentru Jurnalul Naţional.
Dana Grecu: Din ce trăiţi?
Ciprian Nastasiu: Din meseria de avocat!
DG: De voie sau de nevoie?
CN: De voie. De nevoie am intrat în avocatură. De voie îmi câştig existenţa din asta. Îmi place (zâmbeşte n.r.), dar nu pot spune că o cunosc aşa de bine, la un nivel care să mă mulţumească.
DG: Deci de nevoie… din 2009 sunteţi avocat.
CN: Îmi plăcea mai mult să fiu procuror.
DG: Şi de ce n-aţi rămas procuror?
CN: (se încruntă n.r.) Pentru că am fost revocat de la DIICOT şi am fost trimis la Timişoara, la Parchetul Curţii de Apel. Nu mai puteam să mă întorc! Ei au considerat că nu mai sunt bun pentru DIICOT şi eu mi-am dat demisia din magistratură.
DG: Sunteţi sub acoperire?
CN: Nu.
DG :Dar dacă eraţi, mi-aţi fi spus?
CN: Nu.
DG: De ce crede lumea să sunteţi sub acoperire?
CN: Din cauza dosarelor la care am lucrat. Care presupuneau, evident, şi implicarea unor ofiţeri de informaţii.
DG: Nu vi se pare că e suspect de linişte în ţara asta după ce dumneavoastră aţi ţipat despre crimă organizată, la nivel înalt?
CN: Nu. Eu am spus tot ce se putea spune un procuror. Public. Instituţional. Cum vreţi. Am strâns ca dovezi tot ce putea strânge un procuror la acea vreme, în acel context. Cei care au preluat dosarele au decis că eu nu am avut dreptate. Iar soluţiile lor, oricare ar fi ele, nu vreau să le comentez.
DG: Sunteţi frustrat?
CN: Nu sunt!
DG: Mai aveţi prieteni?
CN: Foarte puţini.
DG: Aveţi clienţi?
CN: Da. Mediu.
DG: De ce m-aş da pe mâna unui avocat, fost procuror învins de sistem?
CN: Pentru că i-a supravieţuit!
DG: Ce i-aţi spune unui tânăr care vrea să devină procuror?
CN: Să se mai gândească . Şi dacă, să zicem, chiar nu poate renunţa la visul său, să nu se facă procuror înainte de a fi practicat meseria de avocat. Pentru că trebuie să ştie să administreze probe şi în favoarea celui acuzat. Lucru care, din păcate, azi se întâmplă foarte rar.
DG: Care a fost cea mai mare ţeapă pe care aţi luat-o?
CN: Când a fost folosită imaginea mea fără să mi se ceară acordul.
DG : Va referiţi la înregistrarea video, parte din interval pentru carte, în care dumneavoastră îl faceţi praf pe fostul preşedinte Băsescu... A fost o bombă!
CN: Care nu îmi este caracteristică. Cred că era suficientă cartea. (Prădarea României, Vladimir Găetan n.r.).
DG: V-aţi mai uitat la film?
CN: Nu. Nu l-am văzut niciodată cap coadă. N-am vrut să mă mai întorc în trecut... Mi-aduc aminte că, atunci când am aflat de el, m-a cuprins o mare răceală. Am amorţit. Am rămas fără energie. A fost un gol imens... De atunci am ieşit foarte rar cu declaraţii publice.
DG: Cum ar fi arătat România dacă în 2008, 2009 s-ar fi mers până la capăt cu dosarele pe care le-aţi instrumentat? Cu aflarea adevărului despre corupţii care stăteau la masă cu preşedintele chiar?
CN: Am fi fost mult mai respectaţi afară! Pentru că anchetele erau făcute în cooperare. Washingtonul şi Moscova erau... partenerii nostri. Descopeream împreună şi ce greşeau ei. Şi care sunt corupţii lor! N-ar mai fi trimis nici unii, nici alţii României mutări în plic. Pentru că le puteam arată şi unde sunt eşecurile lor.
DG: Nu cumva ei v-au oprit? Ce interes să aibă parteneri egali?
CN: În 2008 nu se luase decizia asta! Eram egali. În 2009 s-a schimbat administraţia. Republicană cu cea democrată. Republicanii aveau interes ca România să fie puternică. Democraţii, mai puţin.
DG: Deci semnalul a venit de afară?
CN: Da, în principiu de afară.
DG: V-aţi mai întâlnit cu Traian Băsescu?
CN: Nu.
DG: Unde l-aţi aşeza pe preşedintele Băsescu dacă ar fi să aveţi în faţă o tablă de şah şi piesele ei, Ce rol ar juca?
CN: Ofiţer! Adică nebun, cal... tură.
DG: Ofiţer al României?
CN: Sper că da.
DG: Adică nu sunteţi sigur?
CN: Nu. Traian Băsescu a avut o şansă uriaşă de a pune ţara asta unde îi este locul. Părea că are toate calităţile. Pe el nu l-a interesat că un procuror, eu adică, venea la el să-i spună că sunt elemente de crimă organizată foarte aproape de preşedinte. L-am sunat să-i spun asta, înainte de a fi revocat de la DIICOT. Pe el l-a iritat că avea cineva curajul să-i spună această informaţie. A spus că nu are ce discuta cu un om care îşi poate imagina că la Cotroceni sunt personaje din cercuri de crimă organizată. El putea da reset sistemului dacă voia! De asta i-am spus că el era şeful sistemului!
DG: Poate un preşedinte ofiţer să dea reset sistemului?
CN: Dacă este ofiţer român, da!
DG: Dacă aţi fi rămas în procuratură, aţi fi avut soarta Alinei Bica? De la fosta şefă a DIICOT am aflat că răzbunările în sistem se rezolvă în stil mafiot...
CN: Nu este aceeaşi situaţie. Nu aveam funcţie de comandă, eram procuror simplu şi nimic mai mult. Era suficientă revocarea mea şi după un timp demisia. În perioada în care eu am fost procuror nu existau răzbunări în sistem în stil mafiot. Se intervenea ierarhic conform regulamentelor, parchetul funcţionând totuşi ca structură piramidală.
DG: O credeţi pe Bica?
CN : A fost colega mea de birou, am apreciat-o şi o apreciez în continuare pentru activitatea desfăşurată în DIICOT, dar nu am datele pe care le deţine ea şi nici posibilitatea de a le verifica.
DG: "Pe cine îmi dai?". De câte ori aţi spus asta în faţa unui om acuzat de corupţie pe care îl aveaţi pe tavă, la audieri?
CN : Cât timp am instrumentat dosare de trafic de droguri, am pus această întrebare pentru a ajunge la şefii reţelelor. În alte cazuri mai complexe, întrebarea nu era "pe cine dai?" ci "ce cunoşti despre?”. Nu am anchetat dosare de corupţie, ci doar cele care au fost de competenţa DIICOT.
DG: Îi purtaţi pică doamnei Kovesi?
CN: Înclin să cred că a avut mutarea în plic.
DG: Cine i-a dat plicul?
CN: Numai preşedintele poate da plicuri.
DG: Poftim, acum Băsescu vă este adversar politic! El trage ca PMP să intre în Parlament. Dumneavoastră trageţi ca Alianţa Noastră să treacă pragul de 5%.
CN: Aş zice că e mai mult adversarul lui Marian (Munteanu n.r.) decât al meu. Eu mă ocup mai mult de Platforma Alianţa Noastră, al cărei scop nu e o lozincă. Să-i facă pe români să simtă că sunt români! Să reclădească. Să tragă pentru ei în ţara asta, nu dezrădăcinaţi. Ştiţi, de exemplu, că sub sigla platformei avem o şcoală care descoperă copii supradotaţi pe care îi învaţă să fie lideri. Cu tot ce ţine de un lider autentic. De la felul în care mănâncă şi vorbeşte, până la înrădcinarea lui în istoria adevărată a acestei ţări. Un lider e acela care îi poate face pe oameni să-şi dorească să fie ca el. Nu invers. Să cobori şi să încalci principii şi valori doar că să fii din popor. CADIS (Centrul pentru Adolescenţi cu Dotare Intelectuală Superioară n.r.) caută copii care nu au posibilităţi finnaciare. Copii extrem de inteligenţi, cărora sărăcia le poate distruge viitorul şi harul lăsat de Dumnezeu. Indiferent de şansele politice ale Alianţei, ca partid, platformă trebuie să supravieţuiască!
DG: Intră Alianţa Noastră în Parlament?
CN: Da. Cu peste 8 la sută, cred eu.
DG: Va bateţi, repet, cu Băsescu.
CN: Fostul preşedinte ar trebui să se bată doar cu ultimii 10 ani. Să arate lumii cum e ţara după 10 ani de mandat Băsescu. E suficient, cred eu! Să explice, de exemplu, de ce s-au încălcat procedurile în toţi aceşti ani, încât celor acuzaţi li s-a luat dreptul de a se apăra. Drept fundamental. De ce sistemul achiziţiilor publice permite să se întâmple licitaţia pentru o lucrare fără să existe toţi banii alocaţi lucrării? Aşa încât pentru orice pas pe care îl faci că agent economic să fii nevoit să dai şpagă. De ce legile sunt anulate, unele dintre ele chiar de propriile metodologii. Ar trebui un audit legislativ şi o recalibrare a negocierilor cu partenerii externi. România nu poate sta în permanenţă cu capul plecat. În plus, resursele naturale chiar trebuie exploatate de statul român.
DG: Dumneavoastră prindeţi, ca partid, administraţia Iohannis. Alt preşedinte peste acelaşi sistem... Ce speranţe aveţi?
CN: Aştept programul domnului Iohannis. Speranţa mea e că lucrează la un reset.
DG: Pentru că tace?
CN: Pentru că nu stă să răspundă criticilor. Ceea ce înseamnă că este foarte preocupat de nişte schimbări.
DG : Alt sistem cu aceiaşi oameni?
CN: Nu cred că vor mai fi aceiaşi oameni!
DG: Sunteţi cam utopic!
CN: Aşa eram şi la 22 de ani, ca student, în Piaţa Universităţii,alături de Marian Munteanu. În 90. Nişte utopici. Şi să ştiţi că s-a rezolvat cam tot ce ne-am propus atunci.
DG : Care este întrebarea la care nu aţi găsit răspuns în toţi aceşti ani de când aţi ieşit din magistratură?
CN: De ce se renunţă atât de uşor la oamenii care au fost pregătiţi special pentru a investiga infracţiunile de terorism, siguranţă naţională şi criminalitate organizată. Pregătirea necesită timp, cursuri în ţară şi străinătate, relaţii de cooperare internaţională cu structuri similare.
DG: Poate pentru că unele dosare sunt făcute la comandă?
CN: Şi despre mine s-a spus că am instrumentat dosare la comandă, motiv pentru care niciodată nu voi spune public despre vreun procuror că ”face” dosare la comandă. Soluţia este la instanţe. Un cod de procedură penală bine făcut şi pus în aplicare de către magistraţi este în măsură să elimine orice suspiciune.
"Nu am răni deschise. Credeţi-mă! Doar că am fost singur, faţă în faţă cu un sistem care a simţit că mă apropii prea mult de punctul său vulnerabil şi care a reacţionat imediat. A, că eu credeam cu toată puterea că sistemul va dori să se curăţe, să se schimbe în bine, asta e altă problemă".