Numerarul în afara sistemului bancar a crescut la 17,71% din totalul masei monetare (M3), cu trei procente în trei ani. Un asemenea grad de debancarizare arată că se derulează din ce în ce mai multe tranzacții în economia subterană.
Însă nu doar cantitatea de cash s-a mărit semnificativ, cu două procente într-o lună, ci și masa bănească a avansat cu unul. Asta poate vădi efortul de a lichidiza un sistem bancar segregat, în condiţiile în care-s reduse sau suspendate limitele de lucru. M3 a crescut cu 10% într-un an, în timp ce inflația e ca și inexistentă (0,2%).
Și totuși, migrarea business-ului în economia informală, nefiscalizată, compensează deficitul de productivitate al mărfurilor românești față de importuri. Totodată, și deprecierea leului inhibă importul și se corelează, evident, cu o cantitate mai mare de bani.
În fine, tot de efectele segregării discutăm și când vedem că băncile cumpără multe titluri de stat, ce se pot transforma imediat în lichiditate. Deși contextul coincide și cu o economie reală ce nu prea apelează la împrumuturi, deoarece n-are debușeu pentru mărfuri la actualele prețuri, și cu o populația supraîndatorată, constrânsă să cumpere “la negru”.
La nivelul creditului, conversia valută - lei continuă, însă se observă o întrerupere a procesului de scădere a împrumuturilor în euro. Acest lucru - alături de diminuarea depozitelor în valută ale firmelor - evidenţiază un apetit în creștere pentru exporturi, rentabilizate de evoluția cursului de schimb și menite să compenseze importurile.
O relație aritmetică simplă relevă că acum, când profitul e taxat cu 16%, iar TVA cu 19%, aceste elemente se plasează în echilibru, astfel că nu-s stimulate rambursările fictive de TVA prin intermediul exportului de importuri. Iată deci o orientare către export autentică, ceea ce ar face, în circumstanțele majorării acestuia, să discutăm de un trend sănătos.