Jurnalul.ro Bani şi Afaceri Piata muncii Concediu medical, în caz de stres sau depresie

Concediu medical, în caz de stres sau depresie

de Diana Scarlat    |   

Presiunea exercitată de angajatori asupra angajaților face victime mai puțin observate, dar care apar în studiile făcute la nivel european sau mondial, fiind prezentate ca pericole pentru întreaga societate. Până acum, în România nu s-a pus niciodată problema dreptului la concediu medical în situații de stres sau depresie, deși aceste două probleme reale duc la declanșarea unor boli cronice, la deces din cauza surmenării sau la sinucidere. Cazul unei angajate care s-a sinucis, recent, la Timișoara, din cauza presiunilor la care a fost supusă la locul de muncă, a stârnit reacții atât din partea sindicatelor, cât și a politicienilor. Cartel Alfa cere controale drastice la toate firmele, iar europarlamentarul Nicu Ștefănuță propune acordarea concediului medical inclusiv pentru stres și depresie.

O tânără de 33 de ani care lucra la o companie din domeniul IT în Timișoara s-a sinucis, în luna august, din cauza presiunilor pe care angajatorul le-a făcut asupra ei. De atunci se discută intens despre problemele din companii și despre nevoia de modificări legislative pentru a fi protejate drepturile angajaților.

Tânăra a fost obligată să intre într-un program de „îmbunătățire personală” umilitor, care ar fi făcut-o să simtă că nu mai are scăpare. Cazul a fost dezbătut de specialiști și de sindicate. Nu este singura victimă a presiunilor de la locul de muncă din România sau din UE.

Larisa Sârbu era angajata companiei Atos, o firmă care produce software. S-a sinucis după ce i s-ar fi cerut „peste noapte” să demonstreze o îmbunătățire radicală a performanței. S-a descoperit apoi că angajații companiei ar fi tratați inuman la locul de muncă, însă reprezentanții multinaționalei de la Timișoara au negat acest lucru. Compania s-a rezumat la a anunța că a declanșat o anchetă internă, managerii negând faptul că i s-ar fi cerut să demisioneze sau că asupra ei s-au făcut presiuni.

Specialiștii în resurse umane și unii psihologi care s-au confruntat în ultimii ani cu astfel de situații în care angajații sunt afectați de stresul extrem de la locul de muncă, spun că sunt foarte multe cazuri în care lucrătorii se plâng de atitudinile și practicile umilitoare din companii.

În mediul online, pe forumuri precum Reddit, Glassdoor și Undelucrăm.ro, pot fi citite mii de mărturii și comentarii ale corporatiștilor români, referitor la modul în care sunt tratați angajații de către șefii lor și la practicile extrem de nocive din unele companii.

 

Program de „tortură psihică”

Larisa lucra de peste opt ani la respectiva companie, ca service manager. Asista clienții care utilizau aplicațiile digitale, oferea sprijin când ceva nu funcționa, când oamenii aveau nevoie de mai multe informații etc. Nu fusese niciodată evaluată negativ sau pusă în discuție pentru a fi concediată ori penalizată. Deși era tânără, avea probleme de sănătate (probleme psihologice legate de stres și depresie) și urma un tratament.

În luna aprilie, Larisa a cerut concediu medical, chiar într-o perioadă când era implicată într-un proiect. Când s-a întors din concediu a aflat că nu va mai fi reintegrată în respectivul proiect.

S-a descoperit apoi că firma la care lucra făcuse un artificiu, în anii pandemiei, angajând oameni din mai multe orașe, pentru a lucra de la distanță, apoi a schimbat regulile, chemându-i la birourile din Timișoara și evaluându-i ca foarte slabi, pentru a-i putea concedia mascat, deși până atunci aveau performanțe notabile.

Larisa intrase pe „lista neagră” a concedierilor pentru că își luase concediu medical. I se spusese că trebuia să treacă pe un plan de îmbunătățire personală, timp de trei luni, extrem de stresant, iar în acest timp, un șef îi spunea că e incompetentă, nesimțită și că nu e în stare de nimic - un program pe care unii psihologi îl consideră tortură psihică.

Perioada de 3 luni de tortură trebuia să se termine pe 13 august pentru Larisa, dar a fost anunțată că se va prelungi cu încă 30 de zile - o altă gravă eroare în management, care duce la epuizare angajații setați pe un anumit timp-limită al oricărui proiect.

Mai mult, i s-a spus că trebuie să se îmbunătățească radical până la sfârșitul săptămânii, discuția având loc într-o zi de joi. A doua zi, tânăra s-a sinucis.

 

ITM nu ține cont de plângerile lucrătorilor

O altă problemă este lipsa de implicare a Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiș. S-a descoperit apoi că ITM Timiș tratează la fel de superficial și alte probleme reclamate de angajați, precum faptul că li se taie orele sau salariul în mod abuziv. Mai mult, după scandalul sinuciderii de la Atos, ITM Timiș ar fi făcut o anchetă „la mișto”, pentru a arăta că totul este în regulă la acea companie - doi reprezentanți ITM ar fi dat chestionare către zece angajați nominalizați de către managementul companiei, iar chestionarele nu aveau câmpuri de completat în afară de nume, prenume, telefon și adresă de e-mail.

Pseudo-ancheta ar fi durat două ore, iar răspunsul ITM Timiș a fost că din raport „nu a rezultat că cineva a fost amenințat, hărțuit sau discriminat”, iar sinuciderea Larisei Sârbu nu poate fi considerată „accident de muncă”, fiind în afara orelor de program.

 

Concedierea „prin demisie”, practică abuzivă

CNS „Cartel Alfa” a reacționat, săptămâna trecută, la problemele legate de modul în care sunt tratați angajații din România, inclusiv de către ITM. „Cazul tragic al colegei noastre angajate Atos GDC, care și-a luat viața în condiții neclare, urmare și a unor presiuni de la locul de muncă, aduce din nou în discuție problema relațiilor de muncă în mediul corporate și a impactului acestora asupra sănătății fizice și psihice a angajaților. Stresul și epuizarea fizică și psihică reprezintă deja un fenomen care afectează grav relațiile de muncă indiferent de domeniul de activitate. De-a lungul timpului, în ceea ce privește compania Atos, noi, Sindicatul IT Timișoara (SITT) am transmis multe semnale de alarmă către conducerea centrală privind comportamentele inadecvate din relațiile de muncă. Totuși, prin lege, intervenția sindicatului este limitată la cel mult un proces consultativ”, a anunțat sindicatul care face parte din confederație.

Sindicaliștii mai spun că în afară de perioada negocierilor colective, opiniile lor „sunt mai degrabă facultative pentru angajator în anumite privințe”. În ultimul an și jumătate, situația internă incertă din cadrul grupului Atos ar fi dus la nevoia companiei de a face concedieri pentru care ar trebui să plătească salarii compensatorii, conform planului social negociat de sindicat, în Contractul Colectiv de Muncă (CCM). Aceasta - spun sindicaliștii - poate fi una din sursele care au generat presiuni asupra angajaților pentru a-i determina să demisioneze, ca să nu li se mai plătească salariile compensatorii.

„Concedierea «prin demisie» este o practică abuzivă, des întâlnită în companiile din România, unde angajatorul decide să ocolească procedurile din Codul Muncii, lipsind astfel lucrătorul de protecția legală. Recent, decizii interne ale companiei precum modificarea unilaterală a politicii de telemuncă prin condiționarea lucrului de acasă de diverse elemente, indiferent de domiciliul angajatului, au accentuat și mai mult această presiune spre demisii. Am contestat aceste măsuri cu toate instrumentele legale de care dispunem, dar rezultatele au fost limitate din cauza puterii reduse pe care o avem prin mecanismele de informare și consultare cu angajatorii conform legii”, mai transmite sindicatul.

Procesul de informare și consultare cu sindicatul a avut loc, dar nu s-au modificat semnificativ deciziile companiei. Sindicatul a sesizat ITM Timiș, dar instituția a dat dreptate angajatorului. „Această poziție surprinzătoare a ITM Timiș, ca răspuns la sesizarea noastră, scoate în evidență deficiențele majore din legislația ce reglementează instituțiile de control ale statului. Statul, prin lipsuri legislative și limitarea activității autorităților de control, și-a abandonat practic cetățenii, lăsându-i pradă capriciilor oricărui angajator. Subliniem, de asemenea, deficiențele din transpunerea Convenției OIM (Organizația Internațională a Muncii) privind hărțuirea la locul de muncă, unde riscurile psihosociale în cadrul relațiilor de muncă, cum ar fi stresul și epuizarea fizică, nu au fost luate în considerare, deși acestea intră sub incidența hărțuirii morale”, mai spune sindicatul.

 

Sindicatele sunt ignorate de companii și de instituții

Deși cadrul legislativ actual permite Inspecției Muncii să verifice și aspectele care țin de stres și epuizare fizică, lipsește colaborarea activă dintre instituții, respectiv direcțiile de sănătate publică și inspectoratele teritoriale de muncă. Institutul Național de Sănătate Publică confirmă faptul că există o problemă sistemică în privința sănătății lucrătorilor, pentru că sunt foarte puțini specialiști în medicina muncii, iar supravegherea sănătății lucrătorilor rămâne în categoria „detalii” atât pentru angajatori, cât și pentru instituțiile cu atribuții în domeniu. Lipsește și personalul de specialitate din ITM care ar trebui să depisteze și să sancționeze situațiile de hărțuire, stres și epuizare fizică.

Sindicaliștii mai spun că ITM îi trimite la instanță, fără să ia măsuri. „Soluțiile inspectorilor de muncă - să ne adresăm instanțelor - nu sunt de natură să asigure un mediu de muncă optim pentru lucrători, fiind de notorietate faptul că litigiile de muncă durează, în medie, cel puțin 18 luni, luând în calcul și căile de atac. Ce s-a întâmplat în Atos ne arată că stresul psihologic acumulat la locul de muncă nu mai poate fi ignorat. Așteptăm concluziile investigațiilor, inclusiv a propriei noastre anchete, și ne vom asigura că legea este respectată și aplicată. Am solicitat companiei să propună un plan ferm de măsuri de combatere și eliminare a oricăror comportamente care pot fi considerate de tip abuziv și un dialog social real cu sindicatul”, mai spun reprezentanții angajaților de la Atos, solicitând o anchetă privind modul în care angajații ITM Timiș și-au îndeplinit sarcinile de serviciu în cazul Larisei.

 

Ministerul Muncii trebuie să intervină

Tot ca reacție la cazul Larisa, vicepreşedintele Parlamentului European Nicu Ştefănuţă a cerut, săptămâna trecută, o modificare legislativă pentru a se acorda concediu medical angajaților afectați de stres și depresie. Acesta s-a adresat Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, făcând apel la importanţa recunoaşterii oficiale a problemelor de sănătate mintală ca motiv justificat pentru concediu medical şi la promovarea sănătăţii mintale la locul de muncă.

Printr-o scrisoare adresată ministrei Muncii şi Solidarităţii Sociale, europarlamentarul a cerut lămuriri cu privire la planurile legislative pentru recunoaşterea oficială a problemelor de sănătate mintală ca motiv justificat pentru concediu medical, menționând că problemele precum depresia, anxietatea sau epuizarea profesională (burnout) afectează capacitatea unei persoane de a lucra la fel de mult ca şi bolile fizice.

Acesta susține că angajaţii ar trebui să beneficieze de posibilitatea de a obţine concediu medical în astfel de situaţii, fără a se teme de stigmatizare sau de pierderea locului de muncă. În prezent, un angajat poate beneficia de concediu medical din acest motiv doar pe baza unui raport medical efectuat de un medic psihiatru. Ştefănuţă a întrebat Ministerul Muncii și dacă are în vedere crearea unui cadru legislativ care să asigure sprijinul pentru sănătatea mintală la locul de muncă.

La nivel european, EU-OSHA face măsurători privind stresul la locul de muncă, de mulți ani. Un sondaj din 2023 - Securitatea și sănătatea în muncă în Europa: stare și tendințe 2023 - privind condițiile de muncă a evidențiat faptul că 22% dintre lucrătorii din 25 de state membre și din două țări aderente ale UE au raportat că se confruntă cu stres la locul de muncă.

„Prevalența raportată a stresului este semnificativ diferită între noile state membre și vechiul UE-15. Rezultatele celui de-al patrulea sondaj european privind condițiile de muncă au arătat că 20% dintre lucrătorii din UE-15 și 30% din cele 10 noi state membre considerau că sănătatea lor era în pericol din cauza stresului la locul de muncă. La nivel național, cele mai ridicate niveluri raportate de stres au fost observate în Grecia (55%), Slovenia (38%), Suedia (38%) și Letonia (37%)”, arată EU-OSHA, organism european care supraveghează sănătatea și siguranța angajaților.

Pentru România nici măcar nu sunt date relevante care să arate care este nivelul stresului la locul de muncă, în condițiile în care angajații sunt ignorați inclusiv de ITM, iar sindicatele nu sunt luate în seamă decât la negocierile contractelor colective de muncă.

 

Sume uriașe de bani se pierd anual din cauza stresului

Gestionarea stresului la locul de muncă are beneficii clare pentru individ, organizație și societate în general. EU-OSHA arată că un mediu psihosocial bun îmbunătățește performanța și dezvoltarea personală, precum și bunăstarea mentală și fizică a lucrătorilor. Lucrătorii se confruntă cu stresul atunci când cerințele generale ale locului de muncă sunt excesive și mai mari decât capacitatea lor de a le face față.

Pe lângă problemele de sănătate mintală asociate, cum ar fi epuizarea, anxietatea, depresia și chiar intențiile de sinucidere, lucrătorii care suferă de stres prelungit pot continua să dezvolte probleme grave de sănătate fizică, cum ar fi boli cardiovasculare sau tulburări musculo-scheletice.

Începând cu 1990, stresul a fost recunoscut pe scară largă ca fiind una dintre cele mai problematice probleme de sănătate legate de muncă. Teoriile contemporane au fost folosite pentru a informa definiția stresului legat de muncă și pentru a ghida dezvoltarea intervențiilor la locul de muncă. Există un consens tot mai mare în privința faptului că stresul este definit de o interacțiune dinamică între individ și mediul său și este adesea dedus de existența unei potriviri problematice persoană-mediu și de reacțiile emoționale care stau la baza acelor interacțiuni.

Comisia Europeană a raportat, încă din anul 2002, cifre alarmante privind costul stresului profesional în UE15 - aproximativ 20.000 de milioane de euro anual. „Studiile estimează că 50-60% din toate zilele de lucru pierdute au unele legături cu stresul profesional. La nivel național s-a constatat că stresul are costuri semnificative și reale pentru angajatori și pentru societate în general. În Germania, costul tulburărilor psihologice a fost estimat la 3.000 de milioane de euro în 2001. În Țările de Jos, în 1998, tulburările mintale au fost principala cauză a incapacității de muncă (32%), iar costul bolilor psihologice a fost estimat la 2,26 de milioane de euro pe an”, arată raportul EU-OSHA.

În Marea Britanie, se estimează că 70 de milioane de zile lucrătoare sunt pierdute anual din cauza sănătății mintale precare și 10 milioane dintre acestea sunt rezultatul anxietății, depresiei și stresului. În 2005-2006, stresul, depresia și anxietatea lucrătorilor au dus la pierderi de peste 530 de milioane de lire sterline pentru Marea Britanie. Fără îndoială, cauzele și efectele stresului profesional reflectă natura și cerințele în schimbare ale muncii și ale mediului de lucru - arată experții EU-OSHA.

 

 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri