Concertul, cu un repertoriu solo și muzică de cameră, oferit de Institutul Cultural Român de la Viena, este în egală măsură conceput ca un omagiu adus celor trei personalități muzicale în contextul aniversărilor și comemorărilor anului 2021 – 140 de ani de la nașterea lui George Enescu și a lui Béla Bartók, precum și 130 de ani de la nașterea și 50 de ani de la moartea lui Mihail Jora. Aparținând aceluiași spațiu geografic, cei trei sunt legați prin multiple fire văzute și nevăzute, nu doar muzicale și spirituale, dar chiar și de rudenie – Maruca Rosetti-Tescanu-Cantacuzino, soția lui Enescu, fiind vară primară după mamă cu Mihail Jora.
Înregistrat la Salonul Bösendorfer din Viena, concertul va fi difuzat online pe 18 decembrie 2021, ora 18:00, pe paginile de Facebook ale ICR Viena si Bösendorfer Viena: https://fb.me/e/2ThBSxFD7
Raluca Știrbăț și Rudolf Leopold au realizat un important proiect discografic, George Enescu – Integrala creației pentru violoncel și pian, apărut în august 2021 la casa de discuri vieneză Paladino music. Înregistrat la fabrica Bösendorfer, albumul a fost nominalizat recent pentru prestigioasele premii ale industriei discografice europene ICMA (International Classical Music Awards).
Program:
GEORGE ENESCU (19 august 1881, Liveni – 4 mai 1955, Paris)
- Pavane și Bourrée din Suita op. 10 în Re major pentru pian, „Des cloches sonores” (1903)
MIHAIL JORA (2 august 1891, Roman – 10 mai 1971, București)
- Joujoux pour Ma Dame, Cinq pièces pour piano op. 7 (1925)
1. Ma Dame, 2. Ma Dame désire entendre du Strawinski, 3. Un Fox-Trott pour Ma Dame, 4. Où l’on rêve d’un collier de perles fines, 5. Tempête dans un verre d’eau
BÉLA BARTÓK (25 martie 1881, Sânnicolau Mare – 26 septembrie 1945, New York)
- Șase dansuri românești op. 6 (1915, transcripție pentru violoncel și pian de Rudolf Leopold și Raluca Știrbăț)
1. Jocul cu bâta / Der Tanz mit dem Stabe, 2. Brâul / Schärpentanz, 3. Pe loc / Der Stampfer, 4. Buciumeana / Tanz aus Butschum, 5. Poarga românească / Rumänische Polka, 6. Mărunțelul / Schnell-Tanz
Mihail Jora a fost – alături de marele său prieten George Enescu – personalitatea care a trasat definitiv coordonatele muzicale românești în prima jumătate a secolului XX. Prietenia și apropierea marilor spirite o regăsim și în relația dintre Enescu și Bartók, cei doi întâlnindu-se pentru prima dată în timpul unei călătorii cu trenul de la Lugoj la București, în octombrie 1924. Momentul a fost povestit detaliat de Béla Bartók, iar impresia pe care Enescu a lăsat-o asupra sa a fost una covârșitoare – compozitorul român a învățat pe de rost, în timpul călătoriei, proaspăt compusa Sonată nr. 2 pentru vioară a lui Bartók, aflată încă în manuscris, și a interpretat-o împreună cu acesta la București peste câteva zile, fără a mai revedea partitura înainte de concert. Născut la Roman în 1891, descendent, după tată, al unei străvechi familii de boieri moldoveni și după mamă al unei la fel de vechi familii de armeni stabiliți în Moldova, Mihail Jora este astfel și un membru marcant al comunității armenești, minoritate căreia cultura română în general – și, să o spunem, Moldova și Iașiul în special – îi datorează atât de multe, prin numărul covârșitor al personalităților culturale, științifice și politice. Figură marcantă și de o statură morală cu totul ieșită din comun, Mihail Jora poate fi numit, fără îndoială, patriarhul și fondatorul școlii de compoziție românești. Continuator al tradiției muzicale ieșene, dar și inovator prin moștenirea asimilată la Leipzig ca student al lui Max Reger și Robert Teichmüller, Jora a influențat decisiv viața muzicală și instituționalizarea învățământului muzical de la noi. Lucrarea propusă de Raluca Știrbăț, suita pentru pian solo Joujoux pour Ma Dame op. 7, dedicată de Jora soției sale Elena, l-a fermecat pe Emil Hertzka, directorul de atunci al celebrei edituri muzicale vieneze Universal Edition. Astfel, ca o fericită coincidență, Joujoux a văzut lumina tiparului în 1925 (la scurt timp după ce a fost compusă, în 1924) în aceeași clădire a Musikverein-ului în care are loc și concertul de astăzi.
Marele compozitor maghiar Béla Bartók, născut în 1881 la Sânnicolau Mare, pe teritoriul de azi al României, cel care vorbea și scria într-o limbă românească superbă și căruia îi datorăm practic primele studii muzicologice de analiză și sistematizare ale folclorului nostru, a fost declarat de naționaliștii unguri „trădător de țară” pentru cercetarea influențelor românești și slave din folclorul maghiar. Rândurile către prietenul său Octavian Beiu (muzicolog, jurist și diplomat român), împreună cu care a descoperit la Weimar manuscrisul Rapsodiei române de Franz Liszt, sunt edificatoare pentru idealurile artistice și profilul său uman: „Ideea mea călăuzitoare este înfrățirea între popoare. Acestei idei încerc să-i slujesc prin muzica mea.” În acest spirit – și ca o reacție de opoziție declarată față de tendințele periculoase și naționaliste ale vremii – ar putea fi înțeleasă și crearea Trilogiei române pentru pian (Dansurile românești op. 6, Colindele românești și Sonatina). În 1917, Bartók a scris și o versiune pentru orchestră a Dansurilor românești op. 6 care avea să devină poate chiar mai cunoscută decât originalul pentru pian solo din 1915. Să mai spunem că prima audiție pariziană a acestei versiuni a avut loc în 1931 sub bagheta lui Alfred Cortot, într-un concert omagial dedicat lui George Enescu la 50 de ani, alături de lucrări de Enescu și Fauré. Varianta propusă în acest concert de muzicienii Rudolf Leopold și Raluca Știrbăț păstrează atât tonalitatea originală a lucrării, cât și echilibrul dramaturgic, dinamic și timbral dintre cele două instrumente. – Text de Raluca Știrbăț
Raluca Stirbăţ s-a născut la Iaşi şi, după un an de studiu la Universitatea de Muzică „George Enescu” din Iaşi, este admisă la Universität für Musik und darstellende Kunst din Viena, la clasa profesorului Jürg von Vintschger. A fost bursieră a Societăţii Beethoven, a fundaţiei Martha Sobotka-Janaczek şi a Clubului Rotary din Viena, precum şi a Nippon Foundation (Tokio) şi a fundaţiei Madeleine Blaireville (Elveţia). A participat la numeroase cursuri de măiestrie ale unor pianişti de renume printre care Murray Perahia, Hans Leygraf, Lory Wallfisch, Aquilles Delle-Vigne, Marek Drewnowski. Raluca Stirbăţ este laureată a numeroase concursuri şi festivaluri naţionale şi internaționale: concursul internaţional Sanremo Classico (Italia, premiul I), Stefano Marizza (Trieste, Italia, premiul I), Virtuosi per musica di pianoforte (Cehia, premiul I), marele trofeu Lira de aur al concursului Ciprian Porumbescu (Suceava). Pianista este invitată să concerteze în întreaga Europă, Marea Britanie, SUA, Asia etc. Raluca Ştirbăţ a înfiinţat în 2011 la Viena Societatea Internaţională „George Enescu”, care are drept ţeluri promovarea operei marelui compozitor român.
Rudolf Leopold s-a născut în 1954 în Viena şi a studiat violoncelul la Universitatea de Muzică din Viena sub îndrumarea profesorilor Richard Krotschak şi Tobias Kühne. A fost membru fondator al Sextetului de Coarde (Wiener Streichsextett) din Viena şi a susţinut concerte în Europa, Statele Unite ale Americii şi Japonia, fiind invitat la festivalul Salzburger Festspiele şi Edinburgh Festival. Rudolf Leopold a obţinut o serie de premii pentru înregistrările realizate în colaborare cu casele de producţie EMI şi Pan Classics. A interpretat în concerte solo de violoncel compoziţii de George Enescu, Matthias Georg Monn şi Ernst von Dohnányi. A predat muzică de cameră la Universitatea de Muzică din Viena între 1983 şi 1990 şi din anul 1990 este profesor de violoncel la Universitatea de Muzică și Arte din Graz.