De-a lungul unei cariere politice întinse pe cinci decenii, Joe Biden a dezvoltat relații personale de durată cu numeroși lideri străini, pe care niciunul dintre potențialii înlocuitori ai democraților nu le-ar putea egala.
De altfel, după anunțul său privind retragerea din cursa prezidențială, mesajele de susținere și de recunoștință pentru anii petrecuți la vârful administrațiilor de la Washington au venit atât din țară, cât și de departe, din mai multe colțuri ale lumii.
Amploarea provocărilor de politică externă cu care se va confrunta viitorul președinte al Statelor Unite arată cât de important este ceea ce se întâmplă la Washington pentru restul planetei.
Abordarea câtorva dintre aceste provocări poate avea repercusiuni majore rapide asupra evoluțiilor politice, diplomatice și militare din mai multe puncte-cheie ale lumii.
Relația cu Europa și NATO
În 2020, mulți europeni s-au bucurat să-l vadă pe Trump plecând de la Casa Albă, după anii în care a denigrat Uniunea Europeană și a subminat NATO.
Din această perspectivă, atitudinea aparent disprețuitoare a lui Trump față de aliații europeni din cadrul dezbaterii prezidențiale de luna trecută nu a contribuit cu nimic la atenuarea acestor îngrijorări.
Biden, pe de altă parte, a susținut relațiile strânse ale Americii cu liderii blocului militar occidental. De altfel, această apropiere dintre actualul șef al Casei Albe și europeni a fost pusă în evidență după decizia lui Biden de a se retrage din cursă.
Premierul polonez, Donald Tusk, a calificat alegerea sa ca fiind, „probabil, cea mai dificilă din viața dumneavoastră”. Keir Starmer, proaspăt instalat prim-ministru britanic, a declarat că respectă „decizia lui Biden, bazată pe ceea ce crede el că este în interesul poporului american”.
A existat, de asemenea, o revărsare de afecțiune din partea premierului irlandez, Simon Harris, care l-a numit pe Biden un „american mândru, cu suflet irlandez”.
Răspunsul la întrebarea dacă NATO poate menține ritmul sprijinului acordat Ucrainei și, în același timp, poate ține în frâu ambițiilor altor state autoritare depinde de rezultatul acestor alegeri prezidențiale.
Membrii NATO și aliații europeni „nu vor să îl vadă pe Donald Trump președinte. Așadar, există o oarecare ușurare, dar și o oarecare nervozitate” cu privire la decizia lui Biden de a renunța, este de părere Jeremy Shapiro, director de cercetare al Consiliului European pentru Relații Externe, într-un comentariu despre percepția generală față de rezultatele dezastruoase din sondaje ale actualului președinte, după dezbaterea prezidentiala de la CNN, care i-a fost fatală.
„La fel ca mulți din Statele Unite, dar poate și mai mult decât aceștia, aliații europeni sunt cu adevărat destul de confuzi.”, a adăugat el, citat de AP.
Războiul din Ucraina
Oricare ar fi candidatul desemnat la Convenția Democrată de luna viitoare pentru a-l înfrunta pe Donald Trump, acesta va continua probabil linia trasată de Biden, în vederea sprijinirii militare ferme a Ucrainei.
Cu toate acestea, frustrarea față de administrația Biden a crescut atât în Ucraina, cât și în Europa, din cauza ritmului lent al ajutorului american și a restricțiilor privind utilizarea armelor occidentale.
Majoritatea europenilor realizează că Ucraina va deveni din ce în ce mai mult povara lor și, din această perspectivă, ei par să se pregătească de ceva vreme pentru orice rezultat al scrutinului prezidențial din SUA.
Președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, a transmis pe platforma X că respectă „decizia dură, dar puternică” a lui Biden de a se retrage din campanie și i-a mulțumit acestuia pentru ajutorul său „în prevenirea ocupării țării noastre de către Putin.”.
Trump a promis să pună capăt războiului Rusiei contra Ucrainei într-o singură zi, dacă va fi ales - o perspectivă care a stârnit o mare îngrijorare la Kiev, pe fondul temerilor că Moscovei i s-ar putea permite să păstreze teritoriul pe care îl ocupă în prezent în țara vecină.
Mai mult, senatorul JD Vance din Ohio, alegerea lui Trump pentru funcția de vicepreședinte, se numără printre cei mai vocali oponenți din Congresul SUA față de ajutorul american pentru Ucraina.
Între timp, însă, Rusia a respins importanța rezultatului final al alegerilor pentru Casa Albă, insistând că, indiferent de ce se va întâmpla, Moscova va continua să acționeze în Ucraina.
„Trebuie să fim atenți! Trebuie să urmărim ce se va întâmpla și să ne facem treaba în continuare.”, a declarat purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, citat de un tabloid pro-.
Conflictul din Gaza
După ce vicepreședintele Kamala Harris a devenit numele cel mai vehiculat ca înlocuitor al lui Biden în cursa prezidențială, israelienii s-au străduit să înțeleagă ce ar însemna candidatura sa pentru țara lor, care se confruntă cu o izolare tot mai mare la nivel internațional, din cauza campaniei militare neîntrerupte a statului evreu împotriva Hamas.
Cotidianul israelian de stânga „Haaretz” a publicat un articol, care analizează cu atenție sprijinul acordat de Harris Israelului, subliniind reputația ei de „polițist rău” al lui Biden, care a admonestat vocal statul evreu pentru ofensiva din Gaza.
În ultimele luni, Harris a mers mai departe decât Biden în ceea ce privește solicitarea unei încetări a focului, denunțând invazia israeliană din Rafah și exprimându-și oroarea față de numărul morților din rândul civililor din Gaza.
„Odată cu plecarea lui Biden, Israelul a pierdut probabil ultimul președinte sionist (...) Un nou candidat democrat va da peste cap această dinamică.”, susține Alon Pinkas, un fost consul general israelian la New York.
Apărarea fermă a Israelului, de către Biden, de la atacul Hamas din 7 octombrie, își are rădăcinile în jumătatea sa de secol de susținere a statului evreu, petrecută în calitate de senator, vicepreședinte și apoi președinte al SUA.
De altfel, ministrul israelian al Apărării, Yoav Gallant, i-a mulțumit lui Biden pentru „sprijinul său neclintit pentru Israel, de-a lungul anilor”. „Sprijinul dumneavoastră ferm, în special în timpul războiului, a fost neprețuit!”, a scris Gallant pe platforma X.
La rândul lui, președintele israelian, Isaac Herzog, l-a lăudat pe Biden ca fiind un „simbol al legăturii indestructibile dintre cele două popoare ale noastre” și un „adevărat aliat al poporului evreu”. Nu a existat o reacție imediată din partea prim-ministrului Benjamin Netanyahu, un aliat al fostului președinte Donald Trump, a cărui relație cu Biden a fost tensionată în timpul războiului dintre Israel și Hamas.
Criza iraniană
Având în vedere că aliații Iranului din Orientul Mijlociu sunt tot mai implicați în războiul Israel-Hamas, SUA se confruntă cu o regiune scăpată de sub control.
Rebelii Houthis din Yemen, susținuți de Iran, au lovit Tel Aviv pentru prima dată, săptămâna trecută, ceea ce a determinat represalii israeliene în interiorul Yemenului, un stat și așa devastat de război.
Tensiunile persistente și atacurile transfrontaliere dintre gruparea militantă Hezbollah din Liban, susținută de Iran, și armata israeliană au provocat îngrijorare în privința unei posibile conflagrații regionale generalizate.
Hamas, care beneficiază, de asemenea, de sprijin din partea Iranului, continuă să lupte împotriva Israelului, chiar și după nouă luni ale unui război care a ucis 38.000 de palestinieni și a strămutat peste 80% din populația din Gaza.
SUA și aliații lor au acuzat Iranul că își extinde programul nuclear și îmbogățește uraniul la un nivel fără precedent, de 60 %, aproape de nivelul utilizat pentru înarmare.
După ce, în 2018, președintele de atunci, Donald Trump, s-a retras unilateral din acordul nuclear istoric încheiat de Teheran cu puterile mondiale, Biden a declarat că dorește să modifice radical poziția antiiraniană dură a predecesorului său.
Administrația Biden a menținut însă sancțiuni economice severe împotriva Iranului și a avut încercări eșuate de renegociere a acordului.
Moartea subită a lui Ebrahim Raisi - protejatul liniei dure a liderului suprem iranian - într-un accident de elicopter a propulsat un nou reformist la președinția Iranului, generându-se astfel noi perspective diplomatice.
Masoud Pezeshkian a declarat că dorește să ajute Iranul să se deschidă către lume, dar a păstrat un ton sfidător față de SUA.
Competiția și disputele cu China
În ultimele luni, atât Biden, cât și Trump au încercat să le arate alegătorilor cine poate face față cel mai bine forței militare și beligeranței crescânde a Beijingului și cine poate proteja companiile și pe lucrătorii americani de importurile chinezești la prețuri mici.
Biden a majorat tarifele pentru vehiculele electrice din China, iar Trump a promis să aplice tarife de 60 % pentru toate produsele chinezești.
Doctrina „America pe primul loc”, din timpul primului mandat al lui Trump la Casa Albă, a exacerbat tensiunile cu Beijingul. Disputele cu rivalul geopolitic și gigantul economic asiatic privind războaiele, comerțul, tehnologia și securitatea au continuat însă și în mandatul lui Biden.
Reacția oficială a Chinei la cursa prezidențială din Statele Unite a fost prudentă. Agenția oficială de știri Xinhua a tratat vestea deciziei lui Biden ca fiind o știre relativ minoră. Editorul ziarului „Global Times”, condus de partid, Hu Xijin, a minimalizat impactul retragerii lui Biden.
„Oricine va deveni candidatul prezidențial al Partidului Democrat poate fi la fel.”, a scris el pe X. „Alegătorii sunt împărțiți în două grupuri - votanții lui Trump și cei care îl urăsc pe Trump.”, a continuat el.
Mexicul și imigrația
Relația strânsă dintre Mexic și SUA a fost marcată în ultimii ani de dezacorduri privind comerțul, energia și schimbările climatice.
De la preluarea puterii de către președintele Andrés Manuel López Obrador, în 2018, ambele țări au găsit un teren comun în ceea ce privește problema imigrației: Mexicul a făcut mai dificilă trecerea imigranților prin țara sa până la granița cu SUA. În schimb, America nu a mai exercitat presiuni asupra altor probleme bilaterale divergente.
Administrația López Obrador a menținut această politică în timp ce Trump era președinte și a continuat-o în mandatul lui Biden.
Recent, președintele Mexicului l-a numit pe Trump „un prieten” și a declarat că îi va scrie pentru a-l avertiza să nu se angajeze să închidă frontiera sau să dea vina pe imigranți pentru că aduc droguri în SUA.
„Îi voi dovedi că migranții nu transportă droguri în Statele Unite!”, a afirmat el, adăugând că „închiderea frontierei nu va rezolva nimic și, oricum, nu se poate face.”.