Jurnalul.ro Editoriale Coronavirus și euroscepticism

Coronavirus și euroscepticism

de Serban Cionoff    |   

În aceste zile, când îngrijorările provocate de Coronavirus ne apasă pe fiecare dintre noi, înțelegem mai bine de ce este nevoie să fim atât de atenți atunci când ne asaltează tot felul de zvonuri alarmiste. Cerând, totodată, factorilor abilitați să ia, cu maximă celeritate, atitudine față de orice știre vehiculată pe canalele de presă, ca și pe cele de socializare,  și să ne spună foarte clar unde este adevărul și unde este minciuna. Mă refer atât la știrile privind evoluția fenomenului în țara noastră, în Europa și în lume, dar și la cele despre evenimente din viața politică internă și internațională care, într-un fel sau altul, au tangență cu bătălia împotriva pandemiei.

 O asemenea știre a circulat azi pe mai multe canale de informații  și se referă la oferta de ajutor cu materiale și echipamente de protecție transmisă de China la videoconferința cu miniștri sănătății din statele central și este europene(17+1). Ofertă primită cu interes de către statele cărora le-a fost transmisă, care au și formulat solicitări către autoritățile chineze. Videoconferință la care,însă, Ministerul Sănătății din România  nu a fost reprezentat de către titularul portofoliului și nici de către un adjunct al său pe linie ierarhică. Ce-i drept, la un moment dat și-a făcut apariția un director general din minister, dar nici acesta nu a avut ceva de spus sau de solicitat din partea autorităților chineze. Este de la sine înțeles că, odată difuzată această știre, ea a generat ecouri deloc favorabile și mai multe semne de întrebare în ceea ce privește motivele pentru care, prin tăcerea sa, reprezentantul  Ministerului Sănătății, a dat de înțeles că refuză oferta făcută de la Beijing. Refuz care lipsește populația scumpei noastre patrii de o serie de servicii de care avem vitală nevoie în bătălia cu pandemia Covid-19. Cât despre efectul neplăcut pe care l-a avut atitudinea reprezentantului Ministerului Sănătății, pe care limbajul diplomatic o caracterizează prin sintagma ,,un gest puțin amical’’ și despre eventualele sale consecințe, mai mult sau mai puțin…neintenționate, asupra relațiilor româno-chineze,acesta este un subiect mă abțin să discut mai mult. Nu de alta dar nu aș vrea să fiu acuzat de scenarită, fiindcă numai de așa ceva nu ducem lipsă zilele acestea… 

 Deși, sincer vorbind, nu cred că putem face abstracție de două posibile explicații pe care le-am întâlnit, cu o semnificativă frecvență, în comentariile care circulă pe canalele de informații sau de socializare. Prima explicație pune  tăcerea,de fapt refuzul, diriguitorilor sistemului nostru public de sănătate pe seama faptului că, dând curs ofertei chineze, riscam să supărăm anumiți aliați strategici, aflați,după cum bine se știe, într-o acută stare conflictuală cu elita puterii din țara Marelui zid chinezesc.Mă refer nu doar la Marele Aliat de peste ocean, ci, în egală măsură, la înalții decidenți ai Uniunii Europene. Cea de a doua explicație sugerează că autoritățile de la București aveau ceva indicii cum că la Bruxelles, Comisia Europeană a definitivat procedeele prin care vor fi puse la dispoziția statelor membre echipamente și medicamente necesare în bătălia cu coronavirusul. Informație confirmată  de către Ursul von der Leyen, președintele Comisiei Europene, care a declarat că ,,sprijinul reciproc este singura cale de urmat’’. Decizie salutară și binevenită căreia i se adaugă ,,Recomandările de bune practici privind măsurile de sănătate publică și strategiile de depistare ales COVIS-19’’,adoptate tot de către Comisia Europeană. 

Foarte bine, spunem noi, numai că, anunțul privind rezerva strategică reseEU a fost făcut abia azi dimineață , deci la aproape o lună de la declanșarea pandemiei. Plus că de-acum încolo încep să se deruleze procedurile de formulare a solicitărilor de către statele membre, după care urează analizarea, aprobarea și trimiterea echipamentelor și a medicamentelor către statele solicitante. Răstimp în care,după cum bine se știe, China a venit deja în ajutorul unor state membre ale uniunii comunitare greu încercate de pandemie, cărora UE nu le-a acordat sprijinul pe care îl așteptau. Italia fiind exemplul concret și imposibil de contestat. În această situație, este de înțeles că și opinia publică din țara noastră, a fost îndreptățită să fie nemulțumită de modul greoi în care eurobirocrațiii de la Bruxelles și de la Strasbourg au reacționat în fața amenințării globale. Reacție pe care a exprimat-o, în mod categoric și ferm, Maria Grapini,acest foarte activ și responsabil europarlamentar român:,,Viitorul Uniunii Europene este în pericol dacă acum se va constata că nu ajută la nimic, dacă nuia niște măsuri coerente în spațiul UE’’. Opinie reluată, desigur în alți termeni, și de către alte personalități reprezentative ale mediului politic și academic din țara noastră. Și pe care, cu siguranță, o împărtășesc mulți foarte mulți dintre noi, oameni cu adevărat atașați ideii de Românie Europeană, care nu își pot,însă, ascunde îngrijorarea pe care le-o provoacă prelungitul impas în care se află proiectul european.

    Cu atât mai surprinzătoare  și mai neavenite sunt unele recente comentarii care încearcă să limiteze dreptul la liberă exprimare acuzându-i pe cei care își pun întrebări cu privire la întârzierea cu care liderii UE au decis să vină în ajutorul statelor membre lovite de pandemie. Iată, spre edificare, ce scrie pe pagina sa de socializare o doamnă  jurnalistă, deranjată la culme de întrebarea: „cu ce ne-a ajutat și cum ne ajută Uniunea Europeană în aceste zile negre?’’ Citez:„UE nu este  TĂTUCUL Italiei, nici al României, nici al UK, nici al nimănui. UE este un proiect fantastic în care un număr de state s-au asociat pentru drepturi fundamentale și pentru bunăstare’’. După care se trece direct la ceea ce ne privește pe noi:,,România este privilegiată că este în Uniunea Europeană’’. Punct!

 Trecem,deocamdată, peste amănuntul (?!) că dreptul la sănătate și dreptul viață- în numele cărora așteptăm și noi, aici, în arealul carpato-pontico-dâmbovițean-  să primim ajutorul Uniunii Europene în lupta cu coronavirusul- sunt  primele drepturi fundamentale la care face referire doamna jurnalistă. Dar nu putem trece prea ușor și peste faptul că exact la acest punct al discuției apar niște semne mari de întrebare.Ca de pildă, nesfârșita amânare a primirii țării noastre în Spațiul Schengen, recurgându-se la acel parșiv MCV cu reguli incorect și neloial schimbate în timpul jocului, tot o dovadă a statutului nostru de „privilegiați’’ este?Sau dezinteresul total pe care anumiți lideri ai UE, cu precădere din familia PPE și a comilitanților săi, îl manifestă față de repetatele și flagrantele abuzuri ale DNA și ale sistemului, tot în aceeași categorie de „privilegii’’’ se regăsesc?   Dar ceea ce numai putem înțelege și, cu atât mai puțin, putem să acceptăm este următorul mesaj transmis în același expozeu:„Cine ne-a spus( nouă, românilor n.n) că în viață doar primim?’’ Întrebare căreia îi urmează și această sancțiune categorică:„Probabil că de la comuniști avem asemenea idei’’.

Să mă iertați, distinsă doamnă, că vă contrazic dar vă asigur că dacă vorbim despre acele idei care ne-au venit de la comuniști, atunci vă asigur că exact această poziție a ghiocelului sfios, care trebuie doar să zică sărut mâna mai marilor de la Kremlin (pe vremea aceea) și să nu mai scoată nici-o altă vorbuliță, au încercat să ne-o impună nouă, românilor, ideologii și strategii lagărului mondial socialist, supranumit, pe drept cuvânt, și „lagărul popoarelor”.

Desigur, o asemenea atitudine exprimă , până la urmă, o opinie  personală. Doar că, din păcate,ea nu este una absolut izolată sau exotică. Dimpotrivă, aceasta face parte din repertoriul unor propagandiști specializați și cert determinați. După cum, la fel de sigur este și că, în alte împrejurări, ar fi trecut neobservată și nu ar fi primit nici-o replică. Din păcate, acum, altul este contextul încărcat generat de criza acută cu care se confruntă ,,fantasticul proiect european’’, la care se adaugă și cota deloc neglijabilă a euroscepticismului. Așa că numai de asemenea mesaje nu era nevoie!

 De aceea, nu pot încheia decât spunând fără rezerve că dacă Uniunea Europeană vrea să demonstreze că a înțeles foarte corect și a tras toate învățămintele din severa experiență a coronavirului, atunci trebuie să arunce la coșul de gunoi al istoriei asemenea abordări totalitariste. Altminteri, să nici nu mai fie cuiva de mirare cât de scurt și de riscant ar putea să devină drumul de la coronavirus la eurscepticism…

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri