Licitația pentru corvete s-a încheiat la început de iulie, deși erau toate condițiile ca anunțul privid rezultatul acestei achiziții să fi fost făcut anul trecut, în 15 noiembrie. Romtehnica, desemnată să deruleze procedura în numele Ministerului Apărării, a intrat într-un joc al amânărilor care, iată, a durat aproape opt luni. Cei avizați aveau informații încă din 15 noiembrie că anunțarea câștigătorului era doar o formalitate deoarece condiția de adjudecare fără dubii - prețul cel mai mic - nu dădea loc la interpretări. Francezii de la Naval Group aveau cea mai bună ofertă de preț, așa încât nici Damen-Olanda, nici Fincantieri-Italia, nu mai puteau să răstoarne criteriul de bază al licitației. Ce a urmat după 15 noiembrie? Primul element-șoc, care arăta că „E ceva este putred în Danemarca”, vorba lui Shakespeare, a fost demisia surprinzătoare a ministrului Apărării. Fifor nu accepta să intre într-un joc periculos de falsificare a rezultatelor competiției și a ales să facă un pas în lateral. Au urmat alte turbulențe și mai greu de înțeles în jurul acestui contract de dotare a forțelor navale care se ridică la 1,2 miliarde euro. Suspiciuni de corupție reclamate parchetului militar, contestarea licitație la autoritatea specializată, alte manevre împachetate de „știri pe surse” care erau livrate de competitori. După toată tevatura internă din MApN, transferată rapid și în zona politică, au apărut în presa internațională analize acide asupra licitației în care s-ar fi dorit ca din pălărie să iasă câștigător „iepurașul” mai scump. De corvetele plătite din banii contribuabililor români s-au agățat și alte semnificații decât cele militare. Speculații livrate la ore de maximă audiență pe posturi tv legau supărările lui Timmermans pe PSD și ale guvernului oladez , care blochează României accesul în Schengen, de cele patru corvete care nu acostau la 2 Mai, ci la Constanța. După ce aventura s-a încheiat, ar fi bine să înțelegem de ce s-au pierdut opt luni pentru a ajunge în punctul de normalitate și corectitudine. La finalul acestui bâlci costisitor, programul major de dotare a forțelor navale iese din zona suspiciunilor. În plus, relația cu Franța pare acum „reparată” iar Șantierul Naval Constanța, asociat cu Naval Group, reintră în elită cu un proiect de tehnică militară de vârf. Este o afacere avantajoasă pentru cele două părți care dă, în fine, consistență parteneriatului strategic româno-francez, ieșit acum, după câteva rateuri, din zona declarațiilor de protocol.