Caz care, pe bună dreptate, a provocat un uriaș val de proteste atât în țară cât și în cadrul comunităților de români de peste hotare. Proteste care au sprijinit demersurile pe cale instituțională pe care le-au inițiat și le-au susținut senatorul Titus Corlățean și deputatul Ben Oni Ardelean, și în urma cărora cei cinci copii ai au revenit acasă. Coșmar care, odată încheiat, orice om de bună credință, spera că nu se va mai repeta.
Speranță care, din păcate, aflăm din conferința de presă organizată, astăzi, de către Titus Corlățean și Ben Oni Ardelean, că ne este brutal contrazisă. De data aceasta, discutăm despre coșmarul unei familii de români care locuiesc în Suedia și care i-a lovit atât pe soții Samson cât și pe fiicele lor Sara și Diana. Totul a început atunci când Sara, adolescenta de 11 ani, a cerut să i se cumpere o trusă de machiaj și un smartphone, cerere care, după cum este lesne de bănuit, era motivată de faptul că și alte colege sau alți colegi de clasă sau din școală aveau așa ceva. Că doar asemenea lucruri fac parte din recuzita unor juni emancipați nevoie mare, nu-i așa?! Cerere pe care, obtuzi și refractari, părinții i-au respins-o, motivând că „nu este cazul la această vârstă!”
Atât i-a trebuit năbădăioasei copile! Emancipată și foc și pară, aceasta a reclamat la școală că este supusă unor rele tratamente determinate în special de faptul că provine dintr-o familie creștină și a cerut protecție. Depășiți de fluxul impetuos al progresului și total refractari preceptelor și practicilor progresiste, eu sau dumneavoastră, am putea să spunem că era de datoria dascălilor să verifice dacă și în ce măsură faptele reclamate se confirmă. Vedeți cât de mult greșim, noi, cei cu mentalități depășite?! Nu, conducerea școlii, autoritatea de protecție a copilului și, după aceea, poliția, au trecut la măsuri severe și le-au interzis părinților să mai ia contact cu cele două copile. Nu a contat nici cât negru sub unghie faptul că Diana, sora mai mică a Sarei, a spus de la început că nimic nu este adevărat.
După cum- culmea cinismului și a abuzurilor- nu a contat nici că,după două sau trei zile, Sara însăși a revenit asupra declarațiilor sale și a recunoscut că a mințit. A contat numai și numai faptul că asistența socială, instituția care gestionează abuzul și, desigur, mai marii săi, aveau nevoie de un caz care să îl invoce ca imperativ social. Iar, pentru asta, marșează pe ceea ce le-a spus Sara și anume că părinții le obligă, pe ea și pe sora ei, să se roage și să împărtășească religia creștină, calificând asta ca o formă de „fundamentalism religios”. Căruia, așa a cum remarcat deputatul Ben-Oni Ardelean, adepții și practicanții progresismului îi răspund prin intoleranța „secularismului fundamentalist”, al cărui scop este scoaterea creștinismului în afara vieții publice și private.
Ne putem, așadar, imagina ce calvar sunt obligate să suporte Sara, Diana, dar și părinți lor, mai ales dacă ne gândim că s-a ajuns la cea de a patra familie la care asistența socială le-a plasat pe copile. Coșmarul culminând cu cinci(!) tentative de suicid ale Sarei care, într-un acces de cruntă disperare, a scris acest mesaj cutremurător: „Vreau înapoi la părinți! Vreau să mor, vreau acasă. Urăsc socialului, ei mi-au distrus viața! Am nevoie de ajutor!” Cutremurător SOS care nu știm dacă a ajuns și la autoritățile Suediei. Stat membru al Uniunii Europene și, deci, stat partener cu România în marea familie comunitară!
În schimb, fapt demn de menționat, coșmarul acestei familii de români stabiliți în Suedia a făcut și face obiectul unor intense și susținute demersuri conjugate ale Ministerului Familiei, Autorității pentru Protecția Copilului, ale Ministerului de Externe, direcției consulare și ale ambasadei noastre în Suedia. Demersuri care, la solicitarea părinților, au fost gestionate cu discreție pe canale diplomatice și care, după cum a declarat în conferința de presă de astăzi senatorul Titus Corlățean, nici până în prezent nu au primit măcar un semnal de receptivitate din partea autorităților din Suedia. Nici până în prezent, adică după un an și jumătate de la data când au fost inițiate!
Ceea ce înseamnă că este imperios necesar ca, de la nivelul cel mai înalt al statului nostru, adică al instituției Președintelui României, să se demareze,în regim de maximă celeritate, demersurile pentru a se pune capăt acestui revoltător abuz prin care sunt încălcate în mod flagrant drepturile omului, precum și convențiile internaționale care le reglementează și le protejează.
Știm care sunt marile întrebări și așteptări ale domnului Klaus Iohannis în aceste zile în care liderii UE discută și stabilesc cine vor fi cei care vor ocupa funcțiile de conducere ale instituțiilor comunitare. Dar aș vrea să cred și să sper că, în calitate de președinte al tuturor românilor, domnia sa va lua act de drama familiei S. din Suedia și va face tot ce îi cere și îi permite acest mandat de încredere și de onoare pe care i-l conferă această calitate pentru a pune capăt coșmarului.
A fost și ne-a fost de ajuns coșmarul familiei Bodnariu!...