O să vedeți ce. Știți că eu vreau să vă dau doar informații reale, la prima mână, nu aflate de la nu știu ce analist economic. Păi, România se află la doi pași de război. Dar unde se află America? Aici. Așadar, este interesant să știm ce se întâmplă aici și dacă vom ști asta, știm și ce se întâmplă lângă noi. Costa Rica are granita cu Nicaragua. Se tot vorbește că, în scurt timp, în Nicaragua va avea loc un exercițiu militar la care vor participa soldați din Rusia, Cuba, Venezuela și, desigur, Nicaragua. Un lucru extrem de serios și îngrijorător atât pentru americani, cât și pentru soarta războiului de la granița României. Desigur, eu nu sunt analist militar, dar lucrurile astea mă îngrijorează. Eu vă spun, mereu, doar ce constat și văd cu ochii mei. În dimineața asta am întâlnit pe plajă 6 tineri, foarte tineri, din Venezuela. Erau plecați, pe jos, de acum 40 de zile și se îndreptau către „Estados Unidos”. Niște copii. Politicoși, modești și harnici. Au cules nuci de cocos, le-au decapat cu maceta și le vindeau turiștilor cu „cât voia să dea fiecare".
Când au ajuns în dreptul casei mele, le-am arătat niște grămezi de gunoaie aduse din larg de furtună, le-am dat o greblă specială și s-au pus pe treabă. N-a durat mult până au terminat treaba. I-am recompensat cu bere, cola și bani. Unul dintre ei s-a dus la bufetul de pe plajă și, cu banii primiți, a adus mâncare pentru toți. După aceea, au început să-mi povestească.
De când cu războiul din Ucraina, viața în Venezuela a devenit insuportabilă. Din cauza prețurilor care au crescut galopant, populația nu mai poate cumpăra nimic. Electricianul complexului rezidențial în care locuim este din Venezuela. L-am chemat. Era bucuros să-și vadă compatrioți și mi-a garantat că ce spun acești tineri este absolut real. Inclusiv faptul că au venit pe jos până aici, drum făcut în 40 de zile, și că sunt ferm hotărâți să meargă până la granița Mexicului cu Statele Unite. Te uitai la ei cum arată. Decent îmbrăcați, cu nelipsitele rucsacuri, iar unul, mai înalt și mai solid, căra un cort ușor în care se înghesuiau toți să doarmă. Mi-au spus că sunt mai multe grupuri de oameni pe drum, tot din Venezuela, care merg tot spre granița de nord. Am vorbit cu un prieten care lucrează la o ambasadă din Mexic și care ne-a ajutat și în cazul „Rechinul" din România, care face legea în Mexic. Iată textul mesajului lui în engleză, „more illegals on the way here! 200.000 per month”. După care mi-a făcut un compliment: „You are almost fluent in spanish". (mesajele le-am trimis în original redacției Jurnalul). De ce această situație? De când a început războiul, prețurile în America Latină au explodat la cote de neimaginat. Venezuela? O țară cu zăcăminte uriașe de petrol! Sancțiunile americanilor împotriva regimului Maduro suprapuse cu lipsa de importuri din țări care mai ocoleau embargoul a făcut viața imposibilă acolo. Acum, însă, ne este clar de ce americanii au slăbit puțin șurubul sancțiunilor și caută o înțelegere cu dictatorul Maduro al Venezuelei. Sunt două planuri. Primul este asigurarea nevoii de petrol în America Latină și Statele Unite. Al doilea plan este oprirea participării Venezuelei la un exercițiu militar în Nicaragua. În plus ridicarea unor sancțiuni contra Venezuelei ar mai stăvili această migrație, care poate deveni de neoprit. Iar o să spuneți „bun și ce ne interesează pe noi?”. Ne interesează. Pentru că cea mai periculoasă zonă a lumii în astfel de vremuri nu este Europa, ci America Latină.
Desigur, și Europa este în mare pericol. Se poate aștepta la o migrație necontrolată din Africa. Este bine ca dumneavoastră să știți și lucruri care nu se spun întotdeauna în gura mare.
Ce este de făcut pentru noi, românii? Să profităm de tot ce avem. Să chivernisim tot ce avem, ca țară, dar mai ales individual. Fiecare dintre noi să ia în serios tot ce poate urma. Să fie pregătit pentru ce este mai rău. Primul cuvânt trebuie să fie „economie". Economie la orice. Fără risipă. Mai mult decât economie. Avem un pas înaintea altora pentru că în România se poate produce absolut tot ce ne este necesar. Să nu mai așteptăm minuni de la guvernanți. Să ne facem singuri planul nostru de trecere cât mai ușoară prin acest taifun care s-a abătut asupra tuturor. Putere avem, căliți suntem, un neam de supraviețuitori suntem. Credință în Dumnezeu și, cu siguranță, El o să ne ajute. Dar trebuie să ne ajutăm și singuri. Și am dovedit, în istorie, că am știut ce să facem în vremuri de restriște.
Dragii mei cu Jurnalul sub braț, nu mor românii când vor alții. Și așa cum acești copii au mers pe jos 40 de zile și vor mai merge încă 40, la fel de fermi și rezistenți trebuie să fim și noi.
Pe vinerea viitoare, din Detroit.
O să vă informez de la fața locului despre cum decurge viața pe acolo în perioada asta de criză mondială.
Și nu uitați parola noastră, cu „Jurnalul sub braț!”
Să ne vedem sănătoși!