„Crăciunul se sărbătorea, de asemenea, după un protocol fixat în 1866 și care s-a păstrat toată perioada regalității. În ziua de 24 decembrie, Mitropolitul Primat, înconjurat de înalții reprezentanți ai bisericii, se deplasau la palat cu sfintele icoane, așa cum era tradiția Bisericii Ortodoxe și cum se întâmpla în casa fiecărui român. Miropolitul era primit de adjutantul regal de serviciu și apoi condus de mareșalul Curții în apartamentele suveranilor. Aici aveau loc rugăciunile specifice ajunului Nașterii Domnului, la care membrii Caselor Civilă și Militară asistau în ținute de gală.”
În cursul celor trei zile de Crăciun nu aveau loc recepții oficiale, iar cei care doreau să felicite familia regală o puteau face prin intermediul registrelor puse la dispoziție de aghiotantul de serviciu.
La Cotroceni, în preziua Ajunului, copiii doamnelor de onoare, copiii cuplului princiar și prietenii acestora se adunau în sala de bal să împodobească bradul trimis de la Sinaia. La palat, atmosfera era una de familie, copiii se amuzau, se servea ceaiul și se mânca o delicioasă prăjitură tradițională de Crăciun, trimisă din Germania, Baumkuchen. După plecarea tinerilor, personalul palatului împodobea bradul cum se cuvenea, astfel încât să arate ca un brad de Curte.
În timpul domniei regelui Ferdinand, masa de ajun de Crăciun se încheia cu această Plum Pudding/budincă cu prune de Crăciun, specific englezească, preferată de regina Maria. Că această budincă îi plăcea în mod deosebit reginei aflăm chiar din însemnările ei, din anul 1919, când consemna că în ziua de Crăciun, la prânz, a avut invitați la masă câțiva englezi, mai ales ca să mănânce budinci cu prune și plăcintă cu carne, ceea ce a făcut deliciul oaspeților.
Fragmente din volumul „La Curtea Regilor României. Mese și meniuri regale… de sărbători” - dr. Stefania Dinu, istoric și director științific al Muzeului Național Cotroceni.