Iar dacă există un jucător care simbolizează perfect această dezamăgire, acela este Ștefan Baiaram. La 23 de ani, cu 24 bătând la ușă în decembrie, Baiaram nu mai este o speranță. Speranțele au termen de valabilitate. După aceea devin certitudini sau cauze pierdute. Din păcate pentru Craiova, aseară balanța a înclinat spre a doua variantă.
Visul s-a împlinit. A ajuns pe banca de rezerve
La finalul sezonului trecut, cu trofeul în brațe, Baiaram anunța că și-a făcut datoria față de club și că este momentul să plece „la mai bine”. Visul pare că s-a împlinit. A ajuns „la mai bine” pe banca de rezerve.
După o oră de joc în care a fost practic invizibil și după o ratare greu de explicat, din trei metri, când a reușit performanța să lufteze cu capul în fața porții, Filipe Coelho a pus capăt experimentului. Șaizeci de minute în care Craiova a jucat practic cu un om mai puțin.
Mitriță măcar decidea meciuri
Plecarea lui Alexandru Mitriță trebuia să fie momentul în care Baiaram devenea liderul ofensiv al echipei. Nu s-a întâmplat. Din contră. A rămas cu ifosele, fără să preia și responsabilitatea.
Mitriță avea destule defecte. Dar avea și un mare atu: câștiga meciuri. Marca, inventa, dezechilibra, își asuma. La Baiaram încă așteptăm momentul în care va decide o partidă importantă.
Până atunci, CV-ul ultimilor ani nu impresionează prin realizări, ci prin controverse: conflict cu Mirel Rădoi, ieșirea din vederile lui Mircea Lucescu la echipa națională și un aport modest într-un sezon încheiat cu titlu, în care a fost mai degrabă un jucător de rotație decât unul determinant.
Bancu și Cicâldău, tot mai departe de versiunile lor bune
Nici veteranul Nicușor Bancu nu mai seamănă cu fundașul care ani la rând a fost unul dintre liderii Craiovei. Este adevărat, a înscris. Dar meritul îi aparține lui David Matei, autorul unei centrări excelente, „cu tot cu gol”, cum spun fotbaliștii.
În schimb, la fazele celor două goluri marcate de bulgari, întrebările se îndreaptă inevitabil spre banda stângă. La primul gol, mingea a traversat exact zona pe care trebuia să o acopere Bancu. Dar și la golul doi, hectarul liber de unde a șutat Aldair Neves era în arenda aceluiași Bancu, preocupat, probabil, cu adunatul de semințe de pe gazon.
Fanii n-au avut milă. „Prioritatea este să vină cineva să-i învețe fotbal pe Baiaram, Bancu și Cicâldău. Sunt depășiți tot timpul și nu produc nimic”, a fost unul dintre comentariile pline de năduf care au adunat cele mai multe aprecieri după meci.
Iar despre Alexandru Cicâldău devine tot mai greu să vorbești la timpul viitor. La 29 de ani, câtă creștere mai poate promite? Ultimul sezon cu adevărat consistent rămâne cel din 2021-2022, la Galatasaray, după care a urmat scăderea de formă și creșterea în greutate. De atunci, traiectoria a fost descendentă, iar revenirea la Craiova nu a adus renașterea pe care o așteptau suporterii.
Să nu-l strice și pe David Matei
Poate cea mai mare veste bună pentru Craiova este că există David Matei. Tânărul venit de la Steaua pare unul dintre puținii fotbaliști care văd jocul cu o secundă înaintea celorlalți. Pasează din prima, caută verticalizarea, încearcă soluții pe care colegii nici măcar nu le intuiesc. Iar aici apare și marea teamă a suporterilor. Nu cumva vestiarul să-l transforme și pe el într-un fotbalist comod, mulțumit cu puțin și convins că promisiunea valorează mai mult decât performanța.
Europa nu s-a terminat încă. Dar timpul scuzelor da
Eliminarea din preliminariile Ligii Campionilor nu înseamnă sfârșitul aventurii europene. Urmează dubla cu campioana Finlandei, KuPS, în preliminariile Europa League, iar miza este uriașă. Dacă trece de finlandezi, Craiova își asigură prezența în toamna europeană și păstrează șansa unui parcurs important. Dacă nu, ultima plasă de siguranță rămâne play-off-ul Conference League, unde ar da tot peste o campioană.
În acest moment Universitatea nu este calificată nicăieri. Mai are de trecut măcar o dublă pentru ca sezonul european să nu se încheie înainte de venirea toamnei. Iar înainte de a visa din nou la „mai bine”, poate că unii dintre fotbaliștii Craiovei ar trebui să demonstreze că sunt foarte buni aici.
Dacă nici nu visezi la Champions League, atunci ce mai cauți în Europa?
Declarația lui Coelho spune mai multe despre mentalitatea din fotbalul românesc decât despre meciul cu Levski Sofia. După eliminarea Universității Craiova, unul dintre cele mai surprinzătoare momente n-a fost pe teren, ci la interviuri. Carlos Coelho aproape că i-a certat pe cei care îndrăzneau să fie dezamăgiți.
„Nu e un dezastru! România nu a mai avut echipă în grupele Champions League de 14 ani. S-a spus că Universitatea Craiova trebuie să meargă în Champions League. De ce? În ultimii 14 ani nu a mers nimeni. Acum trebuie să meargă Craiova? De ce?”.
Întrebarea corectă este însă alta. „De ce nu?”. Dacă nici tu, ca antrenor sau jucător, nu crezi că poți ajunge acolo, atunci cine să creadă? Orice copil care începe fotbalul visează la Champions League. Nu la un loc călduț în play-off-ul Conference League. Nu la un tur trei preliminar. Nu la o eliminare onorabilă. Champions League este Everestul fotbalului european. Dacă nici acolo nu mai ai curajul să privești, înseamnă că ai coborât singur ștacheta înainte să înceapă meciul.
5 milioane, pentru ce?
Vara aceasta, Craiova a investit aproximativ cinci milioane de euro în transferuri. Pentru ce? Ca să elimine o echipă din Belarus? Ca să joace două tururi preliminare? Sau tocmai xa să atace competițiile europene cât mai sus posibil? Nu poți cere investiții de milioane și, în același timp, să explici că Champions League este un vis prea îndrăzneț pentru fotbalul românesc. Dacă acesta este nivelul de ambiție, atunci poate că investițiile au fost făcute într-un proiect care nu știe unde vrea să ajungă.
Deci, nici peste alți 14 ani?
Faptul că România nu a mai avut o echipă în faza grupelor Ligii Campionilor de 14 ani nu este un argument pentru a renunța. Este tocmai motivul pentru care trebuie să încerci mai mult. Cu logica aceasta, nici nu mai are rost să intri pe teren. Dacă de 14 ani n-a reușit nimeni, atunci să declarăm oficial că nici următorii 14 ani nu vom mai încerca. Fotbalul nu funcționează așa.
Lecția neînvățată de Craiova
Poate că eliminarea cu Levski este dureroasă. Poate că nici nu era capăt de lume. Dar adevăratul semnal de alarmă este altul. La doar câteva zile după acel incredibil 1-5 cu Dinamo, te-ai fi așteptat ca în vestiarul Craiovei să existe revoltă, orgoliu și dorința de a demonstra că acel eșec a fost un accident.
În schimb, primul mesaj public este unul care invită la resemnare. Să nu avem pretenții. Să nu visăm prea sus. Să acceptăm că România nu mai contează în Champions League. Iar aici este adevărata problemă. Nu eliminarea, ci faptul că unii par să considere normală eliminarea, în frunte cu antrenorul Coelho. Când începi să te împaci cu mediocritatea, nu mai ai nevoie de adversari puternici ca să pierzi. Îți este suficientă propria mentalitate.
Citește și: FCSB, eliminată rușinos din UEFA Conference League cu scorul general 7-3