CSM pune capac pe „acoperiţi”

Dezbaterea din Consiliul Superior al Magistraturii pe tema acoperiților din Justiție a ridicat mai multe probleme la finalul ei dacât la început. Vehemența de ton a unor membri ai CSM nu a putut suplini lipsa unor argumente credibile care să susțină că verif icarea declarațiilor pe proprie răspundere ale magistraților este beton, și nu o operațiune menită să-i acopere și mai bine pe acoperiți. Artileria grea a sistemului din CSM - președintele Aron și șefa Înaltei Curți, Stanciu - au repetat teza tocită a denunțării magistraților despre care colegii lor cred că sunt ofițeri acoperiți ai serviciilor de informații, deși cererile asociațiilor profesionale vizau calitatea și legalitatea verificărilor.

Livia Stanciu este în conflict deschis cu asociațiile profesionale ale magistraților, așa că nu mai surprinde ținta discursului de tip bolșevic ,,Dai în mine, dai în fabrici și uzine”. Forul care este atribuit cu funcția de garant al independenței Justiției a devenit în ultimii ani atât de temător față de presiunile organizaționale din afara instituției, încât se sperie mai ales de ideile care circulă în spațiul public și care vor de fapt eliberarea instanțelor de imixtiunile în deciziile magistraților. Chiar și un apel la argumentele legale pentru a verifica dacă CSAT are capacitatea să verifice declarațiile devine destabilizator în ochii unor membri CSM. Dubiile șefului cancelariei prezidențiale sunt aruncate la coș și un cor de cesemiști exclud chiar și posibilitatea de a te îndoi de veridicitatea unui simplu comunicat al CSAT.

Derapajele de la logică sunt sintetizate de poziția Liviei Stanciu – o șarjă de tip Ceapaev. Judecătoarea supremă a decretat „chiar și un singur acoperit dacă este în justitie pune în pericol sistemul, încrederea în instanțe”. Asta este și problema, doamnă Stanciu. Întrebarea devine de-a dreptul ucigătoare pentru sistem - ce ne facem dacă sunt doi acoperiți, sau, Doamne ferește!, chiar mai mulți? Se duce dracului toată șandramaua!