Jurnalul.ro Ştiri Justitie CSM, tribună pentru președinți

CSM, tribună pentru președinți

de Dan Constantin    |   

Constituirea Consiliului Superior al Magistraturii într-o nouă componență este privită de sistemul juridic ca o speranță. După mandatul catastrofal al echipei care a cauționat abuzurile regimului Băsescu, subjugată și din interior de presiunea instituțiilor de forță care au introdus justiția în câmpul tactic, debutul noului CSM căpăta valoare de test. Prezența președintelui Iohannis, ca prezident legal al ședinței de plen, alături de proaspătul ministru al Justiției, membru de drept CSM, putea indica felul în care își definesc instituțiile executive (Președinție și Guvern) relațiile cu magistrații.

Lucrurile s-au limpezit repede. Klaus Werner Iohannis a avut unul dintre discursurile cele mai neadecvate locului. Adversarii politici - Tăriceanu și Dragnea -, scoși de sub prezumția de nevinovăție prin dezvoltarea conceptului prezidențial al penalilor, au fost incluși în categoria care trebuie judecată de magistrați. Membrii aleși au fost astfel introduși brutal, din prima zi a mandatului, în jocul politic, situație explicit criticată de ei în programele prin care și-au câștigat locurile în CSM. Președintele a evitat să facă vreo referire la instituțiile care perturbă corectitudinea actului de justiție, a respins cu vehemență orice demers legal pentru amnistie, nu s-a pronunțat față de ridicarea MCV - subiecte din agenda reală a magistraților.

Klaus Iohannis a fost departe de tonul discursului de acum doi ani când participa ca proaspăt președinte la ședința de plen a CSM care anunța o liberalizare a justiției de factorul politic, criticând și sechele ale regimului Băsescu. Între timp s-a inspirat din ,,puțul gândirii” băsesciene. Rămân antologice amenințările pe care Băsescu le adresa Monei Pivniceru în plenul CSM sau desemnarea trusturilor de presă neagreabile președintelui ca vulnerabilitate pentru securitatea națională. Băsescu mulțumea în ianuarie 2013 CSM că nu a fost afectat de ,,turbulențele din iulie-august 2012” (referendumul de suspendare), dar cerea vigilență pentru că încă nu ,,s-a realizat cucerirea PAS CU PAS a independenței justiției”. Legea lui Lavoisier-Lomonosov - nimic nu se pierde, totul se transformă - are aplicare și la Cotroceni. 

 

TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri