De la vârste foarte mici, copiii folosesc tot mai mult această tehnologie și, mai ales, rețelele sociale, iar pandemia a agravat acest fenomen, astfel că îngrijorarea cu privire la pericolele care vin la pachet cu afundarea tinerilor în lumea virtuală este tot mai mare, la nivel mondial. Dr. Bogdan Fițiu, medic specialist Psihiatrie pediatrică, a explicat pentru Jurnalul care este legătura dintre așa-numitul „consum de ecrane” și sănătatea psihică, cât de periculoase sunt jocurile video cu violență pentru cei mici și cum apare dependența de rețelele sociale.
- În prezent, utilizarea unui dispozitiv digital pare că nu mai poate fi scoasă din activitatea zilnică, știm însă cât timp petrec copiii privind un ecran?
Dr. Bogdan Fițiu: - Datele din țările dezvoltate ne arată că, în prezent, ecranele fac parte din viața copiilor, probabil, de prea devreme și prea mult. În Statele Unite, copiii între 8‑12 ani petrec în medie 4‑6 ore la ecran, iar adolescenții - până la 9 ore. Un studiu realizat în România în 2017 indică, pentru categoria de vârstă 2‑5 ani, cam 3 ore și 4 minute de stat în fața ecranelor, în medie.
Din perioada pandemiei există date care ne arată că timpul mediu petrecut de copii în interacțiunea cu ecranul a crescut în medie cu 1,7 ore și a rămas la nivele mai crescute comparativ cu datele pre-pandemie.
- De ce petrec, totuși, copiii atât de mult timp pe aceste dispozitive?
Dr. Bogdan Fițiu: - De fiecare dată când întreb copii în cabinet ce anume fac în interacțiunea cu telefonul lor primesc de la majoritatea răspunsuri ca: „discut cu prietenii”, „stau pe social media”, „mă joc”, „mă uit la videouri”. Copiii preadolescenți și adolescenții folosesc acest device ca mijloc de comunicare și relaxare, în principal, și resimt că atunci când nu sunt conectați cu prietenii lor ei pierd informație valoroasă sau nu mai sunt „la curent” cu ce se întâmplă.
Chiar și în cabinet se întâmplă să primească notificări și primul lucru pe care îl fac este să întrerupă conversația și să-și verifice telefonul.
- Utilizarea telefoanelor are efecte negative asupra copiilor?
Dr. Bogdan Fițiu: - Pentru a putea înțelege aceste lucruri este nevoie să ne uităm la consumul media pe device-uri. Există patru tipuri de consum:
- Consum pasiv, în care utilizatorul se uită la conținut video, ascultă muzică sau citește;
- Consum interactiv: jocuri video sau browsing pe site-uri;
- Comunicare: apeluri video sau text, social media;
- Creare de conținut: arta digitală, muzică, videouri.
Dintre aceste patru tipuri, două tipuri de consum ar putea să fie și educaționale, în momente în care copiii învață să folosească tehnologia creând și învățând abilități care le pot servi mai târziu.
Tipurile de conținut care pot fi dăunătoare copiilor sunt: vizionarea la vârste fragede de conținut nepotrivit, violent, expunerea intensă la reclamă TV care îi face să-și dorească lucruri neadaptate vârstei, sau, după cum am văzut în alte țări, informații de tip radicalizator sau de tip „fake-news”.
- Există o legătură între așa-numitul „consum de ecrane” și sănătatea psihică?
Dr. Bogdan Fițiu: - Asupra sănătății mentale nu aparatul în sine se pare că este problema, ci utilizarea de social media. Studiile ne arată că și aici asocierile dintre utilizare, ca timp petrecut, și conținut vizionat au impact direct pe starea de bine psihic.
Adolescenții care petrec multe ore folosind aplicații de social media au asociere puternică cu simptome depresive. Adică sunt mai triști, spun despre viața lor că este mai puțin satisfăcătoare, au stima de sine mai scăzută și folosesc comportamente de autovătămare.
Pentru aceste date, cercetările au relevat că fetele care utilizau multe ore internetul erau mai vulnerabile decât băieții pentru a avea simptome clinice relevante pentru depresie.
- De ce apare, totuși, acest efect negativ al rețelelor de socializare, în contextul în care socializarea, în sine, ar trebui să aibă efecte benefice?
Dr. Bogdan Fițiu: - Pentru a înțelege modul în care ajungem să folosim social media e nevoie să înțelegem cum au fost create aceste aplicații. Ele folosesc o vulnerabilitate a creierului nostru și ne țin captivi în următoarea buclă: la fel ca în cazul jocurilor de noroc, rețelele folosesc o metodă de întărire a acelui comportament risc - recompensă, care eliberează dopamină în sistemele de neuroni.
Dopamina este responsabilă de plăcere ca și atunci când facem o activitate plăcută sau mâncăm ceva bun. De fiecare dată când primim aprecieri, comentarii pozitive sau laudă pe social media creierul nostru asociază asta cu „ceva plăcut” și continuăm să postăm, să dăm like-uri și să petrecem timp în aplicație pentru acel ceva bun, care vine ușor și mereu.
La fel se întâmplă și cu aplicațiile care dau constant utilizatorului filmulețe scurte și plăcute, aplicația „învață” ce-i place utilizatorului, creierul este permanent angajat în acțiunea de privire asociată plăcerii și ajungem să petrecem ore în șir lipiți de ecran.
- Foarte mulți copii și adolescenți preferă jocurile video cu violență. Sunt acestea periculoase pentru ei? Pot prelua comportamentul agresiv?
Dr. Bogdan Fițiu: - Există o foarte mare dezbatere dacă aceste jocuri au sau nu un efect de creștere a violenței la copii și adolescenți. Datele din studii ne arată că, pe de o parte, jocurile video cu un conținut agresiv sunt plăcute pentru tineri, iar numărul mare de jucători ne confirmă acest aspect.
Atunci când un participant la aceste tipuri de jocuri se identifică cu personajul agresiv există tendința la un joc mai agresiv și comportamente asociate acestuia: țipat, impulsivitate, folosirea unui limbaj nepotrivit în momentul imersării în joc. Însă aceste nivele de agresivitate erau prezente la acești jucători și înainte.
Cu alte cuvinte, jocul imersiv care captează întreaga atenție a jucătorului poate să potențeze comportamente agresive existente. Cercetările pe acest subiect sunt adesea contradictorii. Alte studii au arătat că aceste efecte nu sunt directe și sunt influențate de foarte mulți factori care nu presupun doar o legătură directă între violență în viața reală și cea din jocurile video.
Un alt lucru interesant este că avem date ce ne sugerează clar că numărul de ore jucate în aceste jocuri violente are un impact asupra preadolescenților. O astfel de cercetare a arătat că o durată mai mare de două ore de joc pe zi este direct asociată cu simptome de depresie la această grupă de vârstă. Aceste manifestări ale simptomelor de depresie nu au fost descoperite la copii preadolescenți care jucau jocuri cu conținut redus de violență sau alte tipuri de jocuri video.
- Când este momentul să ne îngrijorăm ca părinți? Și cui cerem ajutor?
Pentru a proteja sănătatea mentală a copiilor noștri, este esențial să fim conștienți de timpul pe care îl petrec în fața ecranelor și de conținutul la care sunt expuși. Dacă observați semne de probleme de sănătate mentală la copiii voștri, vă încurajez să căutați ajutor de specialitate și să nu amânați o consultație cu un specialist în sănătatea mentală.
Semnele de alarmă pot fi: timp exagerat petrecut zilnic în lumea virtuală, lipsa poftei de mâncare sau alimentare excesivă, înlocuirea somnului de noapte cu timp petrecut pe internet, minciuna despre timpul petrecut la calculator sau telefon, scăderea abruptă a performanței școlare, schimbări masive în comportament. Aceste manifestări pot fi trecătoare sau chiar o parte a unei tulburări care trebuie diagnosticată corect de medicul psihiatru pentru copii, care, împreună cu colegii terapeuți, fac echipă pentru a putea oferi sprijinul necesar pentru o copilărie sănătoasă și echilibrată.
Conform unor studii realizate înainte de pandemie, copiii din România petreceau în medie 3 ore pe ecrane, fie ele telefoane, tablete, televizor sau calculator, încă de la vârsta de 2 - 5 ani. Interacțiunea cu ecranele crește odată cu vârsta, iar date recente au arătat că pandemia a agravat acest fenomen. Îngrijorător este că și post-pandemie această interacțiune a rămas la un nivel ridicat.