În emisiunea mea de interviuri cu mari personalităţi ale României, de la Antena 1, convorbiri purtate acasă la aceştia, puneam la un moment dat o întrebare mai complicată: “Dacă ar fi să alegeţi o altă perioadă de istorie în care v-aţi simţi mai bine, care ar fi această epocă?”. Adrian Păunescu a răspuns fulgerător: “Aş vrea să fiu pământul care s-a prins pe bocancii ţăranilor români care mergeau pe lângă căruţe spre Câmpia de la Blaj să voteze Unirea!”. Andreea Marin a căzut pe gânduri preţ de câteva minute şi a optat şi ea. “ Aş dori să mai trăiesc o dată orele de dinaintea accidentului în care mi-am pierdut mama, poate aş putea să evit acele momente care mi-au zguduit viaţa. Noaptea mă trezesc în coşmar văzând cum parbrizul se crapă cu încetinitorul în urma izbiturii. Dacia condusă de tata, în care ne aflam toată familia, s-a ciocnit de un autobuz. Mi-am revenit jumătate ieşită pe geamul maşinii, am întors capul şi am văzut-o pe mama, care se răsucise şi o acoperise cu trupul ei pe sora mai mică, a salvat-o, dar mama era moartă. Medicii au scos două ore cioburile înfipte în faţa surioarei mele”. Andreea, un copil de nouă ani, a devenit gospodina familiei, o ajuta o vecină să gătească, seara, când tatăl se întorcea de la şantierul pe care-l conducea, îi punea în farfurie. Apoi, când se stingea lumina din economia stupidă dictată de Ceauşeşti, tatăl le aşeza pe genunchi pe cele două fetiţe şi le citea la flăcăruia opaiţului poezii din “Rezervaţia de zimbri” a lui Adrian Păunescu. Un răspuns plin de tâlc a dat la această întrebare şi Mihaela Rădulescu. “Aş prefera să trăiesc în vremurile acelea romantice, în care cavalerii se luptau în turniruri pentru a ne cuceri pe noi, femeile îmbrăcate în rochii cu danteluţe şi gulere înfoiate. Aş vrea să port bijuterii de preţ, dar cel mai valoros să fie inelul cu piatră scumpă şi sub piatră să fie otravă, pe care s-o picur în paharul rivalei!” Spectaculoasă metaforă inventată de Răduleasca. Cristi Chivu a scăpat un bob de lacrimă din ochi. “Dacă aş putea, aş face nişte rocade în perioadele vieţii, aş amâna clipa dureroasă când s-a ridicat la cer tatăl meu, eram un puşti, la început de carieră, şi l-aş dori în tribună când am marcat un gol nemţilor la Europene, chiar la debutul meu în naţională, şi l-aş mai vrea spectator la finala când împreună cu coechipierii de la Inter am ridicat Cupa Champions League”. Adrian Năstase s-a destăinuit că îndrăgeşte perioada în care au luptat pentru Ţară patrioţii paşoptişti români.