Caseta de valori este un exemplu concludent. Clientul bagă mâna în buzunar, depune ceea ce găseşte în casetă şi pare că nimic nu sugerează complexitatea. Dar instrumentul e sofisticat, pentru că necesită prezenţa fizică a unui angajat, care pune mâna şi el pe o cheie când se extrage cutia cu valori. Deci, la un produs ce nu se poate digitaliza, nu funcţionează în regim de autoservire, sofisticarea derivă din asistenţa unei persoane, care ar trebui disponibilizată.
Anterior, pentru produsele sofisticate se stătea la o coadă, ce dădea impresia de profesionalism, prin intermediul bonurilor de ordine. După care, produsele ce necesită personal fizic, au făcut obiectul unor programări telefonice în pandemie, obicei ce nu s-a mai schimbat după. Până când s-a ajuns ca băncile mari, reprezentative, să renunțe în întregime la închirierea casetelor de valori în cel mai mare oraș al României.
Alţii, cu aceleaşi idei şi origini, s-au gândit să desființeze total casieriile, să le înlocuiască cu maşinile multifuncţionale şi să decreteze că aceia care folosesc cash-ul nu pot primi produse ieftine. Problema intervine însă când aparatele ce îi substituie pe casieri nu fac exact același lucru. De pildă, ele nici nu primesc și nici nu furnizează lire sterline sau dolari, monede ce corespund conturilor pe care clienţii şi le deschid. Digitalizarea face ca cine doreşte să depună cash dolari/lire sau să scoată de la el din cont să nu fie posibil. Iată cum conturile în dolari/lire devin instrumente sofisticate, fiindcă implică mâna casierului, probabil concediat.
O spun din nou, personajul Kramer din serialul Seinfeld avea ca idee de afaceri să facă o pizzerie unde clienţii să-şi gătească singuri. La relativ puţină vreme de la enunţul său se observă că miştourile devin concept de business. Nici nu cred că are sens să mai întreb de ce la băncile la care clienţii îşi deschid singuri, în regim de autoservire, conturi în lire, nu pot fi alimentate cu cash şi nici să fie scoasă monedă britanică din contul curent. Probabil că răspunsul ar fi că nu se pot oferi produse sofisticate în criză, acelea ce trebuie să treacă prin mâna omului, care, când e dat afară, se obţin succese pe calea managementului costurilor.
Dar apropo de cash, despre care se spune că nu e indicat să fie folosit și pe această cale s-ar presupune că nu e nevoie de casierii: Știţi care e cea mai rapidă metodă de transfer bancar în weekend? Scoţi banii de la multifuncţionala unei bănci ce nu a aderat la rețeaua de plăți instant a Transfond, îi îndeşi în sacoşă şi fugi cu ei la ghişeul electronic al alteia. Cu cât mâinile și picioarele lucrează mai bine cu atât se poate vorbi de plăţi/transferuri rapide, fiindcă altfel, electronic, banii viraţi vineri după ora 15, ajung luni la prânz. Sigur că astfel de operaţiuni nu se pot face pentru deţinerile de dolari sau lire, fiindcă, după cum am stabilit, sunt produse sofisticate.