Pentru detinutii care isi asteapta condamnarea la moarte, desenul, pictura reprezinta o modalitate de a se exprima pe sine si sentimentele lor. BBC Culture prezinta cateva din aceste lucrari care, uneori, ridica o intrebare fundamentala: ce inseamna sa traiesti?
Arta este un fel de fuga de realitate si greu gasesti alt loc unde o astfel de fuga sa fie mai actuala decat celula unui condamnat la moarte. Pentru detinutii care asteapta implinirea sentintei, arta constituie modalitatea de a se regasi, de a-si dezvalui existenta dincolo de zidurile inchisorii, de a ramane, oarecum, in memoria altora.
La doi ani dupa executie, la Sidney, orasul in care Myuran Sukumaran s-a nascut, lucrarile lui au fost prezentate publicului in cadrul unei expozitii denumita “Inca o zi in rai”. In marea lor majoritate, tablourile lui Sukumaran sunt portrete, realizate in ultimii ani petrecuti in inchisoarea Krobokan de pe Insula Bali, unde a fost trimis dupa arestarea sa, in 2005, pentru trafic de droguri.
Legatura dintre detentie si manifestarile artistice este foarte puternica si are o istorie lunga, noteaza BBC Culture. Martin Luther King, spre exemplu, a compus “Scrisoare din inchisoarea Birmingham” cand era detinut in statul Alabama. Rapperul Gucci Mane a facut cateva intregistrari pentru albumul Burrprint 2 2010 la telefon, fara sa iasa din inchisoare.
Margot Ravenscroft este directorul organizatiei Amicus din SUA, care isi propune sa asigure in justitie procese corecte in dosarele care se incheie cu condamnari la moarte. “De regula, cand cineva este privat de libertate, i se ia si singurul lucru care i-a mai ramas – personalitatea. Este vorba in primul rand despre condamnatii la moarte”, spune Ravenscroft.
"Oferindu-le posibilitatea de a se exprima prin arta, impiedicam dezumanizarea lor, le permitem, practic, sa se regaseasca, atat ca personalitate, cat si ca membru al societatii”, explica expertul. In opinia ei, este exact functia indeplinita de autoportretele lui Myuran Sukumaran. “In desenele lui vedem un tanar sincer, total diferit de figura infricosatoare a cunoscatorului de arte martiale, care, in 2006, s-a naspustit asupra fotografilor in ziua cand i-a fost citita sentinta la moarte”, descrie Ravnescroft.
In SUA, detinutii condamnati la pedeapsa capitala traiesc, de regula, in izolare totala ani de zile, arta lor devenind unica modalitate de comunicare cu lumea. Cele mai multe din lucrarile lor reflecta dorul dupa lumea de dincolo de portile inchisorii. Sunt desenate animale, peisaje, spatii largi, care actioneaza asupra autorilor precum medicamentele.
In 1993, Kenneth Reams a fost condamnat la moarte in statul Arkansas pentru implicare in asasinarea lui Gary Turner. Desi s-a demonstrat ca Reams, care avea 18 ani cand s-a comis crima, nu a tras in nimeni. In cei peste 23 de ani petrecuti in celula, Reams a pictat numeroase tablouri si a scris zeci de poezii. Fiecare din lucrarile lui abordeaza o anumita chestiune legate de pedeapsa cu moartea.
Unul dintre peretii galeriei din Sidney unde sunt expuse lucrarile lui Sukumaran gazduieste colectia “72 de ore”. In 10 ani petrecuti in Indonezia, el a epuizat toate posibilitatile de schimbare a pedepsei. In 5 martie 2015, Sukumaran a fost transferat pe Insula Nusakabangan, care, in traducere inseamna “Insula mortii”. In 25 aprilie 2015, cu 72 de ore inainte de ducerea la indeplinire a sentintei, Sukumaran a fost instiintat de autoritatile indoneziene. Timpul ramas l-a dedicat in totalitate picturii.
“Timpul trece”, “Totul se naruie” sunt doar doua dintre cele 12 tablouri expuse acolo, toate autoportrete si toate infasand maini si picioare contorsionate, chinuite.