La capătul unui război civil devastator care a durat șapte ani și a ucis peste 350.000 de oameni, Bashar al-Assad se apropie de victoria finală. Cum a reușit președintele sirian să rămână la putere, după ce, la un moment dat, era pe punctul să fie înlăturat de numeroasele forțe care încercau să-l lichideze? Cu ajutorul armelor chimice, care s-au dovedit cruciale în câștigarea războiului, arată o investigație.
Există suficiente dovezi pentru a afirma că au existat cel puțin 106 atacuri cu arme chimice în Siria, începând din septembrie 2013, atunci când Bashar al-Assad a semnat Convenția privind Armele Chimice (CWC) și a fost de acord să distrugă arsenalul chimic al țării sale, arată raportul BBC. Siria a ratificat CWC la o lună după o serie de atacuri cu gaz sarin asupra unor suburbii ale Damascului, soldate cu moartea a sute de persoane, care au șocat întreaga planetă și au determinat Statele Unite să amenințe cu o intervenție militară de amploare contra lui Al-Assad. La solicitarea insistentă a Rusiei, principalul său aliat, liderul de la Damasc a fost de acord să-și distrugă arsenalul de 1.300 de tone de arme chimice. Atacurile chimice au continuat însă, în timp ce Al-Assad nega de fiecare dată utilizarea acestui tip de armament, dând vina pe opoziție, arată BBC. Utilizarea armelor chimice a dat rezultate și a determinat forțele guvernamentale să considere că folosirea repetată a acestora merită asumarea riscului în raport cu încălcarea convențiilor internaționale, a declarat Julian Tangaere, fost șef al misiunii Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice în Siria. Realizată pe baza mărturiilor unor surse considerate imparțiale din cadrul organizațiilor medicale și pentru apărarea drepturilor omului, precum și a rapoartelor unor instituții internaționale, investigația BBC a stabilit că atacurile cu arme chimice produse după semnarea CWC au avut loc într-o perioadă de patru ani și au fost lansate cu predilecție în provincia Idlib, din nord-vestul Siriei, un puternic bastion al opoziției. Cel mai nimicitor atac a avut loc pe 4 aprilie 2017, în orașul Khan Sheikhoun, din Idlib, unde și-au pierdut viața peste 80 de civili. Șocat de imaginile de la fața locului, președintele american, Donald Trump, a ordonat un raid cu rachete asupra bazei aeriene de unde SUA bănuiau că au decolat avioanele ce au lansat atacul cu gaz sarin. La vremea respectivă, al-Assad a declarat că incidentul a fost „o înscenare”, în timp ce Moscova preciza că forțele aeriene siriene au bombardat „un depozit cu armament al teroriștilor”, plin cu arme chimice. Potrivit raportului BBC, cel puțin 51 dintre cele 106 atacuri au fost lansate din avioane, toate dintre acestea aparținând forțelor aeriene guvernamentale siriene.
Soluție eficientă, cost minim
„Regimul sirian folosește armele chimice după un tipar, atunci când nu poate lua înapoi un teritoriu utilizând armament convențional”, a declarat Lina Khatib, șefa diviziei pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord a grupului de reflecție pentru afaceri internaționale „Chatham House”. „Acest armament este folosit când regimul vrea să transmită populației locale că prezența acesteia în zonă nu este dorită. Nimic nu sperie mai mult oamenii decât armele chimice, iar atunci când acestea au fost utilizate locuitorii au fugit și nu s-au mai întors. În plus, acest armament este ieftin, în condițiile în care armata siriană și-a cam epuizat resursele”, a spus Khatib, citată de BBC. Aleppo, oraș care a rezistat ani de zile ofensivei guvernamentale, a căzut în mâinile regimului Al-Assad doar după lansarea mai multor atacuri cu arme chimice.
„Pentru regimul Assad a fost o luptă pe viață și pe moarte pentru supraviețuire, însă metodele utilizate și barbaria unora dintre acestea sunt dincolo de orice imaginație. Este oribil”.
Julian Tangaere