„Într-o relaţie, ambii parteneri trebuie să facă faţă, în timp, anumitor schimbări - orice legătură este dinamică, evoluează, se transformă! De exemplu, pentru a face o prăjitură se urmează o reţetă, în care se pun o listă de ingrediente, în anumite proporţii, iar rezultatul este în consecinţă. Dacă vrem alt gust sau altă aromă, trebuie să modificăm reţeta iniţială - fie schimbăm ingredientele, fie cantităţile şi astfel rezultă o altă prăjitură, diferită de cea iniţială. La fel se întâmplă şi într-o relaţie. Făcând aceleaşi lucruri, vom ajunge la acelaşi rezultat. Dacă vrem să schimbăm rezultatul, atunci trebuie să modificăm aportul nostru în relaţie!”, explică Anca Kosina, psiholog şi psihoterapeut în cadrul Centrului Medical ProVita - Diagnostic şi tratament.
Potrivit specialistului, comunicarea în cuplu poate intra în impas din diverse motive:
Se activează orgolii, traume anterioare, temeri sau şabloane educaţionale diferite.
Comoditatea unuia dintre parteneri, ce determină în prima fază supraresponsabilizarea celuilalt, şi de aici apar oboseala, lipsa timpului pentru îndeplinirea propriilor nevoi, frustrări.
Gelozia. Aceasta este, de fapt, o frică, şi în acest caz ar trebui identificate cauzele mai profunde ale acestei frici.
Infidelitatea unuia dintre parteneri. Şi aici lucrurile sunt mai complicate! A fost un eveniment sau un întreg proces? Ce anume pare să fi provocat totul – a existat un factor intern sau extern care a determinat anumite acţiuni, o anumită motivaţie? Care ar putea fi consecinţele şi ce preţ este pregătit fiecare să plătească, acum sau pe termen lung?
Conştientizarea blocajului
Acesta este momentul în care ar trebui să se apeleze la ajutorul unui psiholog, ca mediator: „O terapie de cuplu nu îşi propune nici să împace, nici să despartă. Se pleacă de la premisa că, atunci când partenerii vin la terapie, există deja un blocaj de comunicare în cuplu. Scopul terapiei este de a ajuta fiecare partener să conştientizeze ce se întâmplă în prezent, cum s-a ajuns în acest impas şi ce se poate face. Este nevoie însă de sinceritate şi dorinţă autentică de schimbare, din partea ambilor parteneri”, adaugă psihologul Anca Kosina. Uneori, un cuplu vine la terapie, dar unul din parteneri, spune: „Vreau ca relaţia să fie mai bună, dar să se schimbe el/ ea”, sau „Îmi doresc să fac schimbări, dar nu acum!”. Iar în cazul cel mai dificil se manifestă o ambivalenţă - pe de-o parte se spune că se doreşte o schimbare, dar pe de altă parte se refuză orice acţiune ce ar putea provoca schimbarea (întârzierea sau amânarea şedinţelor de terapie, argumente sau justificări pentru lipsa deciziilor, se caută vinovaţi în afară etc.). Acestea sunt momente delicate ale terapiei, în care de multe ori apare dorinţa de abandon, pentru că se ating de fapt subiecte grele, rigidităţi raţionale, tipare educaţionale sau pur şi simplu din comoditate. Este nevoie de perseverenţă, iar aici se vede dorinţa autentică de a salva sau îmbunătăţi relaţia.
Un proces, firesc, de învăţare
„În urma unei terapii de cuplu, vor putea fi clarificate anumite aspecte, se vor putea conştientiza cauzele profunde ale unor blocaje, se pot pune în mişcare pârghii de acţiune şi resurse poate neconştientizate sau uitate. Ce anume se va întâmpla în timpul terapiei şi la final este însă decizia fiecărui partener”, mai spune psihologul.
Potrivit celor mai recente statistici, în România, durata medie a unei căsătorii este de 13 ani, iar în ultimii ani, divorţul apare cu frecvenţa cea mai mare în rândul bărbaţilor şi femeilor din grupa de vârstă 35-39 de ani.
În cadrul terapiei se identifică motivele pentru care o relaţie a intrat în criză. A fost un eveniment concret, sau un proces de durată care s-a acutizat?
Şedinţele la psiholog ajută la clarificarea problemelor pe care partenerii le au