Afrodita, zeița frumuseții, a fost o figură proeminentă în mitologia greacă, în timp ce statuile grecești antice sunt încă admirate pentru liniile lor perfecte și pentru reprezentarea ideală a corpului uman.
Cosmeticele naturale erau folosite pe scară largă și în mod regulat, nu numai pentru aspectul fizic, ci și pentru pielea sănătoasă.
Uleiurile prețioase, pulberile cosmetice, luciul pentru piele, vopselele și unguenții de frumusețe, printre altele, făceau parte din rutina de frumusețe din Grecia antică. Grecii antici își făceau propriile produse de îngrijire a pielii folosind ingrediente naturale.
Homer a descris pe larg în Iliada rutinele de îngrijire a pielii ca parte a ritualurilor funerare și spirituale.
Produse de îngrijire a pielii obligatorii în Grecia antică
Cele trei ingrediente principale pe care grecii antici le foloseau pentru a promova un ten sănătos și atractiv erau uleiul de măsline, mierea și iaurtul. Foloseau și fructe de pădure proaspete amestecate cu lapte.
Din acestea din urmă făceau măști de față. Ingredientele erau transformate într-o pastă și aplicate pe față datorită proprietăților hidratante și anti-îmbătrânire.
Grecii antici foloseau măslinele și uleiul de măsline ca exfolianți și hidratanți. În plus, uleiul de măsline făcea pielea să arate strălucitoare și sănătoasă, adăugând un pic de culoare.
Mierea, împreună cu laptele și iaurtul, era folosită ca parte a preparatelor anti-îmbătrânire. Datorită proprietăților sale antibacteriene și antiinflamatorii, mierea a ajutat și la anumite tipuri de acnee.
Iaurtul grecesc este un hidratant natural care conține probiotice, proteine, vitamine și minerale, făcându-l excelent ca mască anti-îmbătrânire. Iaurtul este bun și pentru piele, deoarece revitalizează pielea uscată și face minuni în eczeme.
Femeile din Grecia antică foloseau și sare de mare amestecată cu ulei de măsline, ca exfoliant pentru o piele sănătoasă și exfoliată.
Rodia era un simbol al norocului, prosperității și sănătății încă din cele mai vechi timpuri. Grecii antici foloseau sucul de rodie pentru a curăța porii deschiși și pentru a echilibra pielea grasă.
Strigilul în Grecia și Roma antică
Strigilul era un instrument antic grecesc și roman folosit pentru a răzui uleiul, murdăria, transpirația de pe piele, după antrenament.
La Roma, gladiatorii foloseau astfel de instrumente după o competiție. Acest instrument de curățare este prezent în picturile grecești antice cu amfore și kylix alături de sportivi.
În antichitate, sportivii își frecau întregul corp cu ulei de măsline înainte de antrenamentele sportive. După antrenamente, ei foloseau un strigil pentru a răzui uleiul și murdăria înainte de a intra în băi pentru a se spăla.
Strigilul era realizat din metal, mai ales din bronz, și avea forma litera J, cu un mâner cu buclă în partea de sus. Capătul curbat era mai lat și turnat într-o formă concavă pentru a răzui substanțele nedorite de pe piele.
Corpul era frecat cu ulei de măsline nu numai pentru a menține pielea sănătoasă, ci și din motive estetice.
În lupte, sportivii aruncau praf peste corpurile grase ale adversarilor, parțial pentru a usca pielea alunecoasă.
În urma competițiilor, acești bărbați își înlăturau aceste substanțe de pe corp folosind un strigil, aparent crezând că pielea bine răzuită este o piele sănătoasă.
Rezidurile erau uneori colectat pentru că fanii sportivilor erau dispuși să cumpere, în convingerea că, dacă și-ar freca pe propriul corp, vor dobândi puterea și curajul sportivului.
De asemenea, se credea că reziduurile atletului sau luptătorului are proprietăți vindecătoare, așa că erau adesea păstrate pentru unguente.
Reprezentările sportivilor folosind un strigil în amfore și gravuri erau doar ale bărbaților. Acest instrument special a fost atât de des asociat cu sportivii încât uneori a fost găsit și în mormintele lor.
Cu toate acestea, strigile au fost uneori găsite și în mormintele femeilor, potrivit greekreporter.com.