Începem cu „pramatia” (tot ne-au răvășit alegerile politice): „Pramatia - remarca etnologul Gheorghiță Ciocioi - este o persoană cu apucături rele, fără caracter, lichea, pungaș etc. Înțelesul inițial: vânzător ambulant (de aici și neîncrederea prin comparație cu negustorii cu prăvălie). În greacă: πραματευτής. În Balcani, mai ales vânzător ambulant de imprimeuri (stofe), dar și de tutun ori lucruri mărunte. Adeseori pus pe căpătuială prin pungășii și înșelăciune în preumblările/umbletele lui din loc în loc (de colo până colo) - de aici, renumele căpătat mai apoi. La sud de Dunăre, înteletnicirea în cauză va da chiar nume de familie: Pramat'arski, Pramat'arov etc.”
Ceva care atârnă greu
În opoziție cu „pramatia”, așezăm, iată, termenul „vajnic”: „Vajnic are înțelesul de energic, dârz, aprig, puternic etc. Termen împrumutat la noi din vechea slavă, prezent și în limbile slave moderne cu sensul de important, cu greutate. Važnyj, în vechea polonă (de unde cel mai probabil s-a răspândit apoi la celelalte nații slave, dar nu numai) se tălmăcea prin cu foarte mare greutate (cuvânt, faptă, legiuire etc.), care atârnă greu, foarte important. Din waga (pol., împrumut din germana veche) - greutate, cântar, valoarea (a ceva, cuiva).”
Dinspre Pahomie, Humuleștii lui Creangă
Mai departe, miza pe două nume (de așezări) cu origini uitate: celebrul Humulești (evocat inimitabil de Ion Creangă) și nu mai puțin faimosul Beștepe. Să le lăum pe rând: „Humulești este o așezare care nu mai are nevoie de vreo prezentare (în afară de cea a originii numelui...). Din Homă, Home/a, Homul. Provenite (prin afereză) din Pahomie/ Pahome. Sat întemeiat pe o moșie a vechii mănăstiri Neamț (căreia, într-o vreme, locuitorii/ humuleștii (homuleștii) au trebuit chiar să-i achite dări.” Nu în ultimul rând: „Beștepe este o comună în județul Tulcea. Nume turcesc: Cinci (beș) movile/dealuri (tepe). Un nume de localitate obișnuit în Balcani (Trei movile, Două movile/ Dve Moghili etc.), datorat formelor de relief din zonă.”
Nume cu înțeles uitat
Semen
„Inițial, nume de Botez. Întâlnit mai ales în nordul țării (Moldova, Ardeal). Sub influența slavonei de redacție ucraineană, la contactul cu rutenii, podolii: Semen (ucr.) - Simeon. În sârbă, Seme, Sima - din Simeon. Siminică/ Semenică - diminutiv al lui Simeon.”
Macrea/Macri
„Nume grecesc, ajuns în Moldova și Muntenia. Μακρύ' = Lungu’.”
Pralea
„Nume purtat, în general, de rromii din Balcani (Pralev) și de la nord de Dunăre. Inițial, un supranume. Prale (pe țigănește – frate).”
Grama
„Grama este, în mod evident, un nume care nu are a face cu vreo unitate de măsură (gram, kilogram), fiind cunoscut la nord și la sud de Dunăre cu mult înainte de introducerea sistemului de măsurare a greutății folosit în zilele noastre (preferam ocaua și nu numai). Originea este termenul grecesc γράμμα = literă, scrisoare. În slava balcanică, știutor de carte, învățat sunt redate prin gramoten. Astfel, Gramo, Gramen (format asemenea numelor Camen, Stamen), Grama, Gramotin etc. au fost nume de Botez inițial, în Balcani, nume-urare: pruncul să devină știutor de carte, învățat și înțelept. Ajuns astăzi nume de familie. La noi, sunt cunoscute mai cu seamă formele de Gramă, Gramea și Grama.”
Pastile de religie
Să nu-l uităm pe sfântul în a cărui ogradă se află Universitate!
Din categoria „Bucureștiul uitat”: „Din 1935 până în 1947, hramul principal al fostei biserici ruse din Capitală, devenită paraclis universitar, va fi Sfântul Sava.”, releva cercetătorul preocupat (și) de etnologie religioasă Gheorghiță Ciocioi. Cum așa? „În cinstea patronului spiritual al faimoasei mănăstiri ce s-a aflat în Piața Universității de astăzi. Pe lângă cinstirea marelui sfânt (+532), în locaș, așa cum după 1990 studenții se vor întâlni adeseori la acatistul Rugului Aprins, tinerii învățăcei - dar nu numai - se vor ruga cu osebire, o dată pe săptămână, Sfântului Sava Gotul (socotit ocrotitor al Daciei, + 372). După proclamarea republicii, hramul principal al bisericii va redeveni Sfântul Nicolae (dat de țarul Nicolae în cinstea ocrotitorului său).” Imediat, un îndemn: „S-ar cuveni, fără doar și poate, ca studenții să nu îl uite pe sfântul în a cărui ogradă se află Universitatea. Pur și simplu un gest de recunoștință.”
Nikola, cel mai puternic om al secolului al XIX-lea
La final, o minibiografie a unui personaj faimos la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, semnată de traducătorul Gheorghiță Ciocioi: „Nikola s-a născut pe 19 decembrie 1873 la Gorna Oreahovita, Bulgaria, fiind cel mai mic copil (din 5) al familiei abagiului Petar Giurov. Va primi, la botez, numele de Nikola. La vârsta de 10 ani, ajunge orfan. Emigrează în România cu un grup de grădinari din Leaskoveț. În 1892, se întoarce la Rusciuk, unde lucrează la vestita carieră de piatră a orasului. În timpul serviciului militar, fuge din nou în România. La Brăila, unde lucrează tot ca grădinar. Singura distracție, în orașul de la Dunăre, în puținul său timp liber, era circul. Trupa itinerantă Sidoli îi remarcă, într-o seară, robustețea lui Nikola, invitându-l în arenă pentru o probă de lupte. Bulgarul reușește, după o încleștare de o jumatate de oră, să-și învingă adversarul. Un italian.”
Campion european
De aici înainte, destinul orfanului se răsucește cu noroc: „Francezul Joseph (Jean) Doublier, un soi de impresar al zilelor noastre, îi va oferi tânărului grădinar șansa vieții sale: introducerea în lumea luptelor greco-romane. Bulgarul, care petrecuse nu puțini ani în România, va începe să lupte, în curând, în Austria, Turcia, la Paris și Berlin. Câștigă sute de partide, devenind campion european, socotit fiind de mulți specialiști în domeniu cel mai puternic om al secolului al XIX-lea. După ce Bulgaria și-a dobândit independența, în 1908, fiind declarată o amnistie pentru toți cei care se sustrăseseră serviciului militar, luptătorul Nikola Petrov se întoarce acasă.”
Mit la sud de Dunăre
Unde va intra în legendă: „Va deschide, la Sofia, o școală sportivă (unde se va muta după Primul Război Mondial, în care a fost translator... de română), fiind socotit un adevărat erou național. Puterea comunistă, după trei decenii de la moartea sa (+1925) va face din luptătorul Petrov un adevărat mit (bulgarul de neînvins, puternic etc.), înălțăndu-i statui și organizând competiții ce-i poarta numele. Fostului grădinar îi sunt închinate străzi, prestigioase instituții sportive. Presa bulgara a anilor ‘20 ai secolului trecut nu uita, mai cu seamă, de petrecerea în balta Brăilei a acestui adevărat personaj de roman, demn de pana lui Panait Istrati.”
„Pramatia e o persoană cu apucături rele, fără caracter, lichea, pungaș etc. Înțelesul inițial: vânzător ambulant (de aici și neîncrederea prin comparație cu negustorii cu prăvălie).”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Vajnic are înțelesul de energic, dârz, aprig, puternic. Este un termen împrumutat la noi din vechea slavă, prezent și în limbile slave moderne cu sensul de important, cu greutate.”, Gheorghiță Ciocioi
„Numele Humulești vine din Homă, Home/a, Homul. Provenite (prin afereză) din Pahomie/Pahome. Sat întemeiat pe o moșie a vechii mănăstiri Neamț (căreia, într-o vreme, locuitorii/humuleștii (homuleștii) au trebuit chiar să-i achite dări.”, Gheorghiță Ciocioi
„Din 1935 până în 1947, hramul principal al fostei biserici ruse din Capitală, devenită paraclis universitar, va fi Sfântul Sava.”, Gheorghiță Ciocioi
„Grama este, în mod evident, un nume care nu are a face cu vreo unitate de măsură (gram, kilogram). Originea este termenul grecesc γράμμα = literă, scrisoare. În slava balcanică, știutor de carte, învățat sunt redate prin gramoten.”, Gheorghiță Ciocioi