Profesorul Dan Voiculescu a publicat pe blogul său un text în care vorbește despre decizia CCR privind protocoalele dintre Parchet și SRI, dar și despre faptul că președintele Klaus Iohannis ”tace”.
„În 16 ianuarie 2019, Curtea Constituțională a României a hotărât că Protocoalele dintre Parchet și SRI sunt neconstituționale (salut, încă o dată, hotărârea actualei conduceri a SRI de a “dezgropa” aceste documente). Cum era firesc, Decizia CCR a provocat reacții masive în întreaga societate. Cu sau fără entuziasm, toate instituțiile fundamentale s-au raportat public la acest eveniment. Cu o excepție: Președintele României.
Sunt patru zile de când cel ce “veghează la respectarea Constituției”… tace. În acest interval, în plină veghe prezidențială, între Klaus Iohannis și propria națiune s-a strecurat un elefant: protocoalele neconstituționale. Mari, revoltătoare, imposibil de ignorat.
Înțeleg că realitatea confirmată de CCR este cutremurătoare și necesită o analiză atentă. Totodată, este evident că sfătuitorii electorali ai Președintelui îl îndeamnă să evite un subiect extrem de incomod pentru forțele cu ajutorul cărora ar trebui să câștige un nou mandat. Nu în ultimul rand, a devenit clar ca Parlamentul nu va iniția procedura suspendării – și consider că e firesc să fie așa: adevăratul autor al dezintegrării drepturilor și libertăților civile, omul care a creat monștrii din justiția aservită și serviciile secrete (Kovesi, Coldea, Camelia Bogdan) a fost deja suspendat. De două ori.
Dar dincolo de a fi succesorul lui Traian Băsescu, partenerul unor formațiuni politice cu agende politice discutabile și un viitor candidat în alegerile din toamna acestui an, Klaus Iohannis este Președintele României. Din această calitate va răspunde în fața istoriei, un judecător de care torționarii care au distrus destine nevinovate (v. cazul Nela Secară) nu se pot atinge.
Iar istoria fie va consemna curajul actualului Președinte de a denunța tranșant răul, asumându-și riscul unor eventuale pierderi (un risc inexistent, curajul este răsplatit în cabina de vot), fie îl va plasa între epigonii suspendatului.
De ce este necesară o intervenție publică și cât mai rapidă a Președintelui (fără comunicari indirecte sau amânări, motivarea deciziei nu va schimba sensul verdictului de neconstituționalitate)? Pentru a reda încrederea în instituții, în adevăr, în posibilitatea unui viitor sănătos pentru copiii și tinerii acestei națiuni.
O ultimă precizare: n-am nicio miză personală pe această temă. În cazul meu, răul suferit și nedreptatea nu pot fi reparate”.