Multele discuții privind PNRR au ca punct nodal volumul datoriilor asumate de statul „primitor” în schimbul pachetului de ajutor de la UE. În momentul de față, echipa Executivă, care a negociat la Bruxelles volumul de finanțare, nu a dat răspunsuri la întrebările de bază privitoare la condițiile împrumutului. Faptul că Ungaria și Bulgaria nu s-au aruncat, ca guvizii, să angajeze și partea de finanțare cu împrumut din PNRR merită cel puțin o analiză comparativă. La București sunt puține idei, dar multe întrebări legate de nivelul dobânzilor, criteriile și mecanismul de control și, mai ales, condiționalitățile asumate. Capitolul „condiții” este camuflat sub titulatura de „reforme”. Asta ar părea ca o presiune venită de la Bruxelles: banii „se dau” dacă… Aici terenul este foarte alunecos, pentru că din informațiile primite de la Guvern, PNRR ar fi valabil doar cu noi restricții la capitolul cheltuieli sociale, cu referire specială la sistemul de salarizare și la cel al pensiilor. „Reforma” românească devine un instrument de a diminua și mai mult nivelul de trai, aruncând costurile pandemiei pe umerii salariaților și ai pensionarilor. Turcan, alegerea nefericită de la Ministerul Muncii, aflată într-o continuă prezentare de toalete de lux, caută să ne convingă că vom trăi mai bine cu salarii „tunse” de sporuri și pensii înghețate aparent, în fapt diminuate de inflație.
Deja în Europa au apărut îngrijorări față de nivelul inflației. Zona euro are acul pus pe 2 la sută, dar în Germania, indicele de prețuri va sări peste acest nivel. La Berlin, politica fiscală și monetară este foarte atent drămuită în anul electoral care va marca ieșirea de la butoane a Angelei Merkel. Cea mai puternică economie a UE este condusă, paradoxal, de două bănci centrale cu sediul la Frankfurt. Banca națională nu este mereu fericită cu deciziile Băncii Central Europene, cele două instituții au deseori controverse legate de nivelul datoriilor. Germania primește din PNRR un pachet mai mic decât Spania sau Italia, puternic lovite de pandemie. Cum se vor raporta nemții la datoria asumată în comun de BCE, dar care nu poate fi evaluată corect fără a compara datoriile publice net diferite în Zona Euro? Se aduce în discuție, ca o soluție de echilibrare „Metoda Hamilton”, care ar federaliza datoriile statelor. În 1792, secretarul de stat al trezorerie SUA a pus reguli stricte în finanțele statelor. Asta după ce, în 1790, se federalizaseră datoriile, ceea ce a reprezentat osmoza economiei americane. Ce efecte ar avea pentru România o aplicare a metodei Hamilton, un nou mecanism bugetar la nivelul ZE și apoi extins în UE? Este un subiect greu de digerat...