Domnia sa ne făcând, de data asta, referiri la promisiunea că s-ar putea să primim un răspuns nu mai devreme de reuniunea Consiliului JAI din martie anul viitor. Nefiind exclusă nici varianta amânării deciziei pentru la toamnă, în cazul că negocierile cu Suedia şi cu Austria nu se soldează cu consecinţe favorabile nouă. Din faptul că domnia sa nu a făcut aceste menţiuni nu rezultând,însă, că aceste amânări nu mai sunt în vigoare. De unde şi menţionarea expresă făcută în aceleaşi declaraţii de presă că nu există un calendar clar al demersurilor privind accesul ţării noastre în Spaţiul Schengen. Cu termen final probabil în 2023!
Ne putem, aşadar, întreba: ce rost mai avea voiajul dus-întors al domnului preşedinte de la Palatul Cotroceni până la Bruxelles, când îşi putea prezenta naraţiunile în format video? Aşa cum a procedat Volodimir Zelenski, preşedintele Ucrainei, la aceeaşi reuniune în cadrul căreia s-a discutat şi despre escaladarea invaziei trupelor ruseşti în Ucraina,ca şi despre măsurile pe care comunitatea europeană le va lua pentru a îi ajuta pe ucrainieni în această iarnă. Evident, se impunea prezenţa preşedintelui Klaus Iohannis la această reuniune prin însuşi faptul că România este stat membru al UE, dar nu doar de prezenţa sa în carne şi oase la Bruxelles aveam noi nevoie în situaţia creată de veto-ul Austriei.
Foarte adevărat, preşedintele Klaus Iohannis ne-a prevenit că îi va fi greu să obţină o schimbare radicală a atitudinii Austriei. Suspiciune foarte rezonabilă care s-a şi confirmat în discuţia cu obtuzul cancelar Karl Nehammer. Prilej cu care şeful guvernului din Ţara Valsului a reiterat revoltătoarea enormitate că 20.000 dintre migranţii intraţi ilegal în Austria au trecut prin România şi că Poliţia Română,deşi îi ştie pe aceştia, nu i-a înregistrat. Aberaţie pe care, nici de data asta, Karl Nehammer nu a putut să o susţină cu dovezi. Dar lasă că nici preşedintele Klaus Iohannis nu a avut cheful (sau curajul?) să o contrazică. Şi atunci de unde şi până unde atâta schimbare a atitudinii Austriei în ceea ce ne priveşte?…
Aşa că tot la întrebarea de mai înainte revenim: la ce bun plimbăreala Bucureşti-Bruxelles şi retur a domnului Klaus Iohannis? După care, urmează o alta, la fel de îndreptăţită: în numele cui a vorbit domnia sa azi la reuniunea Consiliului European, în numele României sau în nume propriu? Fireşte, ştim foarte bine că domeniul politicii externe intră în sfera prerogativelor Preşedintelui României, dar la fel de adevărat este şi că în acest domeniu, deci şi în demersurile de promovare şi de apărare a Interesului Naţional al României Europene, ar fi de dorit să fie preluate şi valorificate initiative,sugestii şi propuneri ale mediului politic,diplomatic şi academic. Una dintre aceste remarcabile initiative fiind, în cazul de faţă, cea recent preconizată de europarlamentara Maria Grapini în scrisoarea adresată preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.Iniţiativă potrivit căreia Tratatului Uniunii Europene ar urma să fie modificat prin înlocuirea prevederilor privind unanimitatea de voturi cu votul majoritar. Ceea ce va permite majorităţii să decidă, în mod efectiv democratic, măsuri pentru bunul mers al uniunii şi în interesul tuturor celor 27 state membre, egale în drepturi şi în îndatoriri. Limitând, în acest fel, posibilitatea producerii altor abuzuri de teapa veto-ului austriac şi a celui olandez, pe care Maria Grapini le califică drept „hotărâri dictatoriale”. Hotărâri dictatoriale care, de data asta, sunt aplicate României şi Bulgariei, dar care, mâine sau poimâine, s-ar putea să vizeze şi alte state membre ale uniunii.
Să nu fi avut cunoştiinţă preşedintele Klaus Iohannis de această initiativă a europarlamentarei Maria Grapini menită să contracareze abuzurile şi blocajele unor mecanisme ale Uniunii Europene sau nu a menţionat-o ca să nu deranjeze încremenirea în proiect atât de trebuitoare unor anumite cercuri de interese şi de influenţă?
Îmi este greu să spun. Cert este, însă, că, dacă ar fi menţionat-o în faţa distinşilor participanţi la reuniunea Consiliului European, cu siguranţă ar fi dat partizanilor abuzurilor şi discriminărilor, care afectează însăşi ideeea de solidaritate, de coeziune a Uniunii Europene, avertismentul că România are şi ac de cojocul lor.