România trebuie să înceapă corecţia macroeconomică în acest an, iar atingerea acestui obiectiv va depinde în mod covârşitor de reducerea deficitului bugetar structural, potrivit raportului de analiză a convergenţei „România-Zona Euro, Monitor”, publicat pe site-ul Băncii Naţionale a României. Această corecţie trebuie revizuită gradual, pe câţiva ani, pentru că o viteză excesivă ar reintroduce economia în recesiune. Potrivit analizei, în 2024 deficitul bugetar ar trebui să fie adus sub 3% din PIB pentru a crea premise necesare de accedere în Mecanismul Cursurilor de Schimb2/MCS2, ca anticameră la zona euro.
Potrivit raportului, în 2021, cele mai multe state UE vor avea deficite bugetare în scădere considerabilă, şi numai România ar rămâne cu un deficit de peste 8% dacă nu s-ar efectua ajustări, şi în condiţiile unei creşteri cu 14% a punctului de pensie. Astfel, România ar ieşi din tabloul general, ar dispărea efectul unui deficit comparabil cu cele din regiune. Fără adoptarea unor măsuri de corecţie, am ajunge în 2022 cu datoria publică la peste 55% din PIB şi finanţarea ar fi tot mai problematică, iar pe de altă parte, pieţele financiare nu ar finanţa ani în şir deficite de peste 8% din PIB, se precizează în raport.
Datoria poate deveni o problemă
Deşi pentru România datoria nu este acum o problemă, ea fiind de circa 35% din PIB în 2019, poate deveni o problemă mare în câţiva ani. „Este o problemă în esenţă de flux, de presiuni pe buget (deficite) în condiţiile în care veniturile fiscale sunt foarte joase – sub 27% din PIB (cele mai scăzute în UE, exceptând Irlanda). O creştere a cheltuielilor permanente, ce înrăutăţesc deficitul structural, ar duce la scăderea ratingului suveran, la creşterea cheltuielilor cu serviciul datoriei publice”, se spune în document.
Absorbţia fondurilor europene, esenţială
Economiştii menţionează că pentru finanţarea deficitelor este nevoie de un program credibil de corecţie pe termen mediu (3-4 ani), cu sprijin masiv din partea fondurilor europene. În acest scop, este nevoie de un program de rezilienţă şi redresare al României care să se concretizeze în proiecte care pot fi lesne finanţate din resurse europene. În context, o absorbție performantă a celor 33,2 miliarde euro puse la dispoziție României prin fondurile europene alocate pentru perioada 2021-2027 (Next Generation EU) este esențială pentru efortul de corecție macroeconomică din următorii ani.
Suntem codaşi la venituri fiscale
Veniturile fiscale la noi sunt mult inferioare în raport cu ce este necesar și se poate obține. Plaja acestor venituri în noile state intrate în UE în 2004 și 2007 este 30-38% din PIB, în timp ce în România nivelul este sub 27%.
„Să țintim venituri fiscale anuale de 30% din PIB în 3-4 ani, prin eliminarea portițelor de eludare a fiscului, prin mărirea bazei de impozitare, prin colectare mai bună (digitalizarea ANAF poate ajută) etc. Cu alte venituri proprii, pe lângă cele fiscale, resursele proprii ale bugetului public ar putea ajunge la peste 32-33% din PIB în câțiva ani. Cu bani europeni resursele bugetului public ar putea ajunge la 35-36% din PIB” se arată în documentul citat.
Bulgarii şi croaţii ne predau lecţii de economie
În 7 iulie 2020, Bulgaria și Croația (leva și, respectiv, kuna) au fost admise în Mecanismul Cursurilor de Schimb2 (ERM2). Pentru a afla de ce Bulgaria și Croația au putut să facă acest pas şi România nu, ar trebui să ne uităm peste indicatori cheie: balanțe externe și bugete publice pe un șir relevant de ani. Astfel, din 2013 Bulgaria a avut surplusuri de cont curent, de 4% din PIB în 2019 (de la deficite de două cifre înainte de 2009). Croația a mers pe aceeași linie începând cu 2014, având un surplus de circa 3% în 2019 (de la deficite de două cifre înainte de 2009). Bugetul public a înregistrat în Bulgaria un surplus de circa 2% din PIB în 2019, în timp ce în Croația a fost în echilibru anul trecut. În acelaşi timp, în 2019, deficitul bugetului public în România a fost de 4,3% din PIB (standarde ESA), iar deficitul de cont curent de circa 4,6% din PIB. Deficitul primar și deficitul structural al bugetului public în România au fost între cele mai mari din UE în 2019. În plus, există presiuni mari de cheltuieli permanente pe buget. De asemenea, veniturile lor bugetare și fiscale ale Bulgariei şi Croaţiei sunt considerabil mai mari decât în România. Veniturile fiscale în Bulgaria au fost de circa 30% din PIB și în Croația de circa 37% din PIB în 2019, iar în ţara noastră a fost în jur de 27% din PIB, printre cele mai scăzute în UE. Cu asemenea date orice discuție de intrare în ERM2 pentru România era un demers lipsit de credibilitate, precizează raportul.
România a pornit lupta contra Covid-19 cu un deficit bugetar structural mare, peste 4% din PIB, cel mai mare în UE, și un deficit extern singular, cel mai mare între economiile emergente din UE; a și intrat în procedura de deficit excesiv la începutul lui 2020, singurul stat din UE. Deficitul bugetar în 2020 va fi peste 9% din PIB, în linie cu deficite în economii emergente din regiune, dar pornind de la handicapul menționat, care a redus considerabil spațiul de manevră, arată raportul.
14 miliarde de euro a împrumutat Guvernul în perioada ianuarienoiembrie 2020, dublu față de cât era planificat la începutul anului.
Evoluţia încadrării în criteriile de la Mastricht
Criteriu 2019T3 2019T4 2020T1 2020T2 2020T3
Soldul bugetului consolidate -4,2 -4,3 -5,2 -6,9 ----------
(procent din PIB) (-3,0) (-3,0) (-3,0) (-3,0) (-3,0) Datoria publică 35,2 35,2 37,4 41,1 42,6
(procent din PIB) (60) (60) (60) (60) (60)
Rata dobânzii pe termen lung 4,6 4,5 4,4 4,3 4,2
(procent pe an, media anuală) (3,7) (3,5) (2,9) (3,0) (2,9)
Cursul de schimb faţă de euro +0,5 +0,3 +0,9 +0,9 +0,1
(aprecieri+), (deprecieri -), procente (-3,5) (-3,0)(-3,8)(-3,8) (-4,7)
Rata inflaţiei (IAPC) 3,9 3,9 3,7 3,2 2,8
Procente, media anuală (2,1) (1,9) (1,8) (1,4) (1,0)
Sursa: Raportul „România-Zona Euro, Monitor”
-()-valoare de referință