Termocentralele românești sunt îmbătrânite, au tehnologii depășite și cele mai multe dintre ele riscă să nu se încadreze în condițiile de mediu impuse de Comisia Europeană, începând cu anul 2021. Autorităţile susţin că în 2020 capacitatea instalată pe bază de cărbune va fi de 3,7 GW, cu 2,2 GW mai mică decât cea disponibilă în prezent. Care vor fi termocentralele ce se vor închide deocamdată nu se ştie, niciun operator neanunţând închiderea vreunei unități până la sfârșitul acestui an. Totodată, până în 2030 ar urma să mai fie retrase unități cu o capacitate de 500 MW.
Reducerea capacităților de producție pe cărbune vine în contextul în care UE doreşte transformarea radicală a sistemelor energetice pentru a se ajunge la emisii zero până în 2050. România pare să nu ia însă măsuri concrete pentru atingerea acestui obiectiv, în condițiile menținerii neschimbate a dependenței de cărbune pentru generarea de electricitate, atrage atenţia Bankwatch Romania în raportul “Cărbunele în Planul Național Integrat în domeniul Energiei și Schimbărilor Climatice al României”.
Profitabilitatea, pusă la îndoială
Potrivit Strategiei energetice 2019-2030, cu perspectivă 2050, unul din cele patru mari proiecte investiţionale care ar urma să se realizeze este construirea unui grup pe cărbune de 600 MW la termocentrala Rovinari. În cărţi pentru realizarea proiectului este compania chinezească “China Huadian Group - CHD”. Conform analizei citate, dacă unitatea va fi construită, probabil nu va fi profitabilă niciodată.
De asemenea, eliberarea autorizațiilor de mediu va reprezenta o provocare, în condițiile unei mai stricte proceduri de acordare a acestora.
Cheltuielile cu combustibilul, cu certificatele de emisii cu efect de seră și calcarul vor consuma 82% din veniturile totale ale viitorul grup de la termocentrala Rovinari, restul rămas disponibil fiind insuficient pentru acoperirea celorlalte costuri (salarii, cheltuieli de funcționare) și, cu atât mai puțin, pentru realizarea unui profit.
Condiţii greu de respectat
Costul acestui proiect este de circa un miliard de euro. Pe baza studiului preliminar de fezabilitate al proiectului, a fost conceput un sistem de curățare etapizată a gazelor de ardere pentru a respecta limitele impuse prin Directiva pentru instalațiile mari de ardere. Astfel, va exista o instalație de desulfurare a gazelor de ardere, iar în a doua etapă un sistem de reducere non-catalitică selectivă ar atenua emisiile de oxizi de azot. Cu toate acestea, un sistem de reducere a emisiilor de dioxid de carbon (CO2) nu este prevăzut, iar acest lucru va avea implicații semnificative asupra viabilității financiare. Una dintre caracteristicile importante ale investiției planificate este eficiența termocentralei. Utilizarea cărbunelui în unitățile convenționale și adăugarea echipamentelor de desulfurare și de atenuare a emisiilor de oxizi de azot ale gazelor de ardere ar reduce eficiența. Luând în considerare numai sistemul suplimentar de curățare a gazelor de ardere, fără a face referire la metode suplimentare de îmbunătățire a eficienței, îndeplinirea limitelor de eficiență necesare va deveni dificilă, susţin realizatorii raportului
Vechi şi depăşite
Vârsta medie a unităților pe bază de cărbune din România este de 42 de ani, vechimea lor variind între 32 și 52 de ani. Asta înseamnă că în 2030 vârsta medie va atinge 53 de ani, depășind viabilitatea economică, estimată la circa 40 de ani în cazul centralelor pe cărbune. Retragererea unui număr mic de unități în intervelul 2020 - 2030 nu ar fi posibilă decât prin investiții majore în modernizarea celor rămase în funcțiune, însă majoritatea companiilor abia își pot acoperi costurile de funcționare, atrage atenţia analiza citată.
Situaţia termocentralelor
Multe termocentrale încă beneficiază de derogări de la limitele de emisii pentru diferiți poluanți până în 2020, prin Planul Național de Tranziție (PNT). Deşi au avut la dispoziţie mai mulţi ani pentru a se conforma standardelor de mediu, anul 2021 le va prinde nepregătote. Din cele 28 de grupuri termoenergetice mari, în prezent patru sunt în faliment (aparţin termocentralei Halânga), unul este în conservare, două nu au funcţionat în ultimii ani (grupurile 1 şi 6 de la Turceni), 11 au şanse minime să se încadreze în normele de mediu în 2021 şi doar 10 au şanse reale să respecte aceste norme.