La nivel global, doar 10–12% dintre oameni sunt stângaci, indiferent de cultură sau regiune. Până acum, oamenii de știință nu au reușit să explice clar de ce preferința pentru mâna dreaptă este atât de răspândită.
Potrivit unui nou studiu, publicat în revista PLOS Biology, fenomenul ar fi strâns legat de două elemente esențiale din evoluția umană: mersul biped și dezvoltarea creierului.
Ce au descoperit cercetătorii
Pentru a înțelege mai bine originea lateralității, cercetătorii au analizat date provenite de la 2.025 de indivizi din 41 de specii de maimuțe și primate antropoide.
Echipa a comparat mai multe caracteristici, printre care utilizarea uneltelor, dieta, habitatul, organizarea socială, dimensiunea creierului și modul de deplasare.
„Acesta este primul studiu care testează simultan, într-un singur cadru, mai multe dintre principalele ipoteze legate de lateralitatea umană”, a spus dr. Thomas A. Puschel, autorul principal al cercetării.
Inițial, oamenii păreau să reprezinte o excepție clară față de celelalte primate. Însă atunci când cercetătorii au inclus în analiză dimensiunea creierului și raportul dintre lungimea brațelor și cea a picioarelor, diferențele s-au estompat.
„Odată ce iei în considerare mersul biped și creierul mare, oamenii nu mai par o anomalie evolutivă”, au explicat autorii studiului.
Cum a influențat mersul biped preferința pentru mâna dreaptă
Experții susțin că primul pas important a fost trecerea la mersul în poziție verticală. Odată ce oamenii au început să meargă pe două picioare, mâinile au devenit libere pentru alte activități.
Astfel, utilizarea uneltelor, comunicarea prin gesturi și alte activități motorii care necesită finețe au început să joace un rol tot mai important în evoluția umană.
Potrivit cercetătorilor, specializarea unei mâini pentru anumite sarcini oferea avantaje practice și o eficiență mai mare.
Importanța mărimii creierului
Ulterior, pe măsură ce creierul uman s-a dezvoltat și s-a reorganizat, preferința pentru mâna dreaptă a devenit tot mai pronunțată.
Cercetătorii explică faptul că dezvoltarea emisferelor cerebrale a favorizat o specializare mai eficientă a anumitor comportamente motorii.
Studiul sugerează că speciile umanoide timpurii, precum Ardipithecus și Australopithecus, aveau doar o ușoară preferință pentru mâna dreaptă, asemănătoare marilor primate moderne.
În schimb, odată cu apariția lui Homo erectus și a Omului de Neanderthal, lateralitatea spre dreapta a devenit mult mai evidentă.
Excepția descoperită de cercetători
O excepție interesantă identificată în studiu este Homo floresiensis, specia supranumită „hobbitul” din Indonezia.
Această specie avea un creier mai mic și combina mersul biped cu activitățile de cățărare, iar preferința pentru mâna dreaptă era mult mai slabă, comparativ cu alte specii umane.
Concluziile cercetării sugerează că dreptacii au devenit majoritari ca rezultat al unor schimbări evolutive complexe, care au implicat atât modul de deplasare, cât și dezvoltarea creierului uman, notează a1.ro.