Și pe vremea lui Ceaușescu, în România, avortul era permis în aceste situații. Deci nu vreau să discut acum despre aberația propunerii din Polonia, care este evidentă. Ci despre varianta cu excepțiile invocate.
Vreau să precizez, încă din capul locului, că nu am făcut și nu aș face niciodată avort. Dar asta este o chestie de alegere personală. Am prietene care au făcut și nu le-am judecat niciodată pentru asta. Așadar, nu sunt împotriva avortului dar eu, personal, nu aș face niciodată. Nu dezvolt aici motivele deciziei mele personale. Fiind personală motivele sunt la fel, personale, și vreau să rămână așa.
Despre avort și adopție
Nu aș face avort dar sunt total împotriva limitării drepturilor oricărei ființe. Iar aici vorbim despre dreptul femeii asupra propriului corp. Desigur că există și cealaltă tabără care vorbește despre drepturile copilului, fie el și nenăscut. Și, cu siguranță, aceasta postare va stârni multe controverse.
Pe de o parte, mai ales fiind femeie, sunt total împotriva ideii de a privi femeia ca pe o purtătoare de copii căreia să-i iei dreptul de a decide asupra propriei vieți. Sarcina și să dai naștere unui copil îți schimbă total viața. Indiferent dacă decizi sau nu să păstrezi copilul.