Cazurile de protecţia copilului vizează cele mai private şi dureroase momente ale vieţii de familie, ele au o complexitate adesea greu de perceput şi, de aceea, din respect pentru dreptul copilului la intimitate, trebuie să nu se mai emită judecăţi atunci când nu se cunoaşte întregul adevăr, susţin Solveig Horne, ministrul norvegian al Copiilor şi Egalităţii, şi Elisabeth Aspaker, ministrul norvegian al afacerilor UE şi SEE, într-un articol transmis vineri AGERPRES de către Ambasada Norvegiei.
Cei doi oficiali amintesc că există reguli de strictă confidenţialitate care interzic serviciilor de protecţia copilului să dezvăluie orice detalii către public.
"Un caz de protecţia copilului referitor la o familie norvegiano-română se află în mijlocul unei escaladante campanii internaţionale împotriva Norvegiei. Retorica asupra cazului include acuzaţii de răpire de copii, programare genetică şi persecuţie religioasă, dar şi acuzaţii conform cărora Serviciile Norvegiene de Protecţia Copilului sunt, cumva, mai presus de lege. Nimic mai departe de adevăr", se arată în articolul menţionat.
Cei doi miniştri amintesc, de asemenea, că, asemenea României şi multor altor ţări, Norvegia a inclus Convenţia ONU privind Drepturile Copilului în legislaţia sa naţională şi i s-a acordat prioritate prin Actul Drepturilor Omului.
"Aceasta înseamnă că tuturor copiilor li se acordă drepturi egale, indiferent de sex, cultură, situaţie socio-economică, naţionalitate, religie sau situaţia de rezidenţă. (...) Interesul superior al copilului este întotdeauna preocuparea primordială a serviciilor norvegiene de protecţia copilului. Drepturile, responsabilităţile şi obligaţiile părinţilor sunt, de asemenea, luate în considerare. Legăturile familiale şi continuitatea în creşterea copilului sunt principii foarte importante. Prezumţia principală este: copiii ar trebui să fie crescuţi de părinţii lor", susţin demnitarii norvegieni.
Potrivit acestora, principalul obiectiv al serviciilor de protecţia copilului este de a ajuta copiii şi familiile care au probleme, iar majoritatea cazurilor reprezintă măsuri voluntare de asistenţă pentru copii şi familii acasă, de exemplu sfaturi şi îndrumare privind practicile parentale, grădiniţă, consiliere, suport financiar.
"Cu toate acestea, există excepţii. Uneori se poate să se decidă ca un copil să fie plasat în afara căminului parental, fie ca măsură de urgenţă, fie printr-un ordin de protecţie. (...) Un ordin de protecţie poate fi emis dacă un copil a fost victima unei neglijenţe grave, maltratare sau abuz. De asemenea, ordinul de protecţie trebuie să fie necesar şi în interesul superior al copilului. Convingerile religioase ale unei familii nu constituie niciodată motive valabile pentru luarea unui copil de lângă părinţii săi, însă violenţa este un motiv. Pedeapsa corporală este ilegală în Norvegia", se mai arată în articol.
Se subliniază, însă, că plasarea unui copil în afara căminului parental fără consimţământul părinţilor este o măsură de ultimă instanţă.
"Trebuie menţionat faptul că un raport recent al Consiliului Europei arată că Norvegia este printre ţările cu numărul cel mai mic de copii aflaţi în îngrijire alternativă. Desigur, niciun sistem nu este perfect. De aceea sistemul norvegian de protecţia copilului s-a format prin verificări şi cumpănire, pentru a asigura investigarea acuzaţiilor de erori. Dacă se dovedeşte că acuzaţiile sunt corecte, se aplică sancţiuni" arată sursa citată.
Articolul menţionează că în decembrie 2015 Ministerul norvegian al Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale a emis noi linii directoare, prin care se stabileşte că serviciul de protecţia copilului trebuie întotdeauna să încerce să contacteze familia copilului din străinătate înainte de iniţierea unui caz de ordin de protecţie.
"Ministerul norvegian al Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale este responsabil pentru politica generală de protecţia copilului, însă cazurile individuale de protecţia copilului sunt operate de serviciile locale de protecţia copilului şi prin sistemul juridic norvegian. Presiunile din partea politicienilor naţionali sau din partea persoanelor care duc campanii locale sau internaţionale nu sunt luate în considerare într-un caz individual", mai precizează sursa citată. AGERPRES