„Drum lin, Mariana Nicolesco! Una dintre marile voci ale operei din ţara noastră. Artista avea 73 de ani”, anunță pe Facebook vineri seara Electrecord.
Și Opera Națională Română din Cluj-Napoca anunță „despărțirea de o stea memorabilă a lumii lirice! Îndurerați, ne luăm rămas bun de la Primadonna Assoluta: Mariana Nicolesco”.
Reprezentanții operei clujene spun că Mariana Nicolesco lasă în urmă un univers pe care l-a îmbogățit nemărginit cu prezența sa în această lume.
„A fost Membră de Onoare a Academiei Române, Doctor Honoris Causa și Profesor onorific al mai multor Universități, precum Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Academia Internaţională „Mihai Eminescu” din Craiova, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea Transilvania din Braşov și Academia de Arte din Chişinău. De asemenea, numită Comandor al Republicii Italiene, Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor în Franţa, a fost decorată cu Ordinul Naţional Steaua României în Grad de Mare Cruce < pentru merite excepţionale, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră >”, se arată pe pagina de Facebook a Operei din Cluj.
Soprana Mariana Nicolesco a murit
Mariana Nicolesco a fost membră de onoare a Academiei Române, aleasă la 31 mai 1993. Doctor Honoris Causa al mai multor universităţi. A fost decorată în Franţa cu Ordinul Artelor şi Literelor în grad de Ofiţer, precum şi cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofiţer. Distinsă cu Medalia UNESCO pentru merite artistice. La 21 noiembrie 2005 i-a fost conferit înaltul titlu de Artist al UNESCO pentru Pace, de directorul general Koikiro Matsuura, în cadrul unei ceremonii la Paris.
Comandor al Republicii Italiene, Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor în Franţa, ea e decorată cu Ordinul Naţional Steaua României în Grad de Mare Cruce “pentru merite excepţionale, în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră”, desemnată Prima Femeie de Succes din România, Mariana Nicolesco, “o mare voce a timpului nostru”, a primit Premiul Special şi Medalia Kulturpreis Europa “pentru performanţele sale artistice, pentru calitatea sa de mentor şi formator al tinerei generaţii şi pentru rolul excepţional, încununat de succes, pe care-l asumă în relaţia României cu Europa şi a Europei cu România”.
Laureată a Medaliei UNESCO pentru Merite Artistice, Mariana Nicolesco a fost numită Artist UNESCO pentru Pace “în semn de recunoaştere a angajamentului său în favoarea moştenirii muzicale, a creaţiei artistice, a dialogului între culturi şi a contribuţiei sale la promovarea idealurilor Organizaţiei” şi Ambasador Onorific UNESCO.
Mariana Nicolesco: Cântul e o artă sacră, legătura cea mai directă şi mai profundă a fiinţei noastre cu Domnul
“Timp de ani şi ani de zile, când nu mă puteam reîntoarce pe locurile natale din cauza regimului la putere şi când vocea şi cântul mă purtau pe aripile gloriei în marile teatre de operă ale lumii, eram mândră să citesc în ziare şi reviste titluri de articole ori menţiuni de genul: Il grande soprano romeno Mariana Nicolesco, La Gran Diva Rumana Mariana Nicolesco, The Great Romanian Soprano Mariana Nicolesco. Asta în Europa şi în America, în Japonia şi în America de Sud. Referinţa la ţara din care veneam arunca o lumină aparte, splendidă, spre orizonturile carpatice, şi o dată cu aceasta o mare bucurie în sufletele părinţilor mei, ale prietenilor de aici şi ale multor români care aveau să-mi mărturisească în ultimele două decenii curajul pe care aceste ştiri îl aduceau în familiile lor prin posturile de radio străine, Europa Liberă, Vocea Americii, Deutsche Welle şi altele: curajul şi speranţa, ideea că românii pot reuşi pe lumea asta lucruri extraordinare. Se crea chiar o unitate naţională, în timpuri grele, printr-o sensibilă identificare a multora de acasă cu unul de-al lor plecat să-şi înfrunte destinul artistic pe marile valuri ale existenţei.
Am resimţit intensitatea acestui sentiment încă de la primele mele recitaluri la Ateneul Român, în 1991, când aveam să cânt pentru prima oară în România. Am resimţit şi resimt această solidaritate de atunci încoace zi de zi, oriunde m-aş afla în ţară. Oamenii ştiu că mi-a fost dat să ating culmi ale artei cântului şi resimt acest lucru într-un profund acord cu propria lor fiinţă. Şi mai ştiu un lucru: că tot ce am făcut în ţară din 1991 încoace am făcut gratuit, că n-am căutat să-mi aproprii nimic şi că am dăruit fără umbră de rezervă tot ce puteam oferi compatrioţilor mei, şi în primul rând tinerelor generaţii de artişti.
Iată de ce în Bucureşti, la Brăila, Braşov, Cluj, Sibiu sau în călătoriile mele în Italia, Franţa, Bulgaria, Grecia, ori chiar la Malta, când mă recunosc unii români, sau grupuri întregi, mi se întâmplă să aud aceste cuvinte tulburătoare: « Vă mulţumesc, sau vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut şi faceţi pentru noi». Nu am făcut nimic pentru ei personal, dar sentimentul de comunitate şi de comuniune pe care-l exprimă e o solidă dovadă că naţiunea noastră există.
Timidă, camuflată, frustrată, această comuniune a sufletelor e o forţă imensă, care nu-şi găseşte însă, la ora actuală, expresia în viaţa publică, ceea ce divide şi separă trecând, temporar sper, înaintea a ceea ce uneşte.
Cântul e o artă sacră, legătura cea mai directă şi mai profundă a fiinţei noastre cu Domnul, şi minunatele manifestări pe care le-am creat în România, Festivalul şi Concursul Naţional al Liedului Românesc, Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto Hariclea Darclée la care, din 1995 încoace, s-au prezentat peste 2000 de concurenţi, în imensa lor majoritate români, dar şi din alte 47 de ţări, Cursurile de Măiestrie Artistică, Master Classes, pe care le ofer în anii dintre o ediţie şi alta a Concursului şi Festivalului, succesul mondial al acestora, reprezintă, în mod evident, mărturia adeziunii noilor generaţii la o înaltă spiritualitate, la o minunată comuniune prin artă, pe care eu m-aş bucura s-o regăsesc în spiritul şi curajul tuturor românilor.”