Tusea este drumul de a elimina surplusul de secreţii din plămâni, dar şi impurităţile inhalate din aer prin acel curent puternic de aer. În pneumonie, sunt prezente fenomenele de tuse şi febră. În crizele de astm alergic, tusea nu este însoţită de febră. Interviu cu profesor doctor Paul Stoicescu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale
Florin Condurăţeanu: - Domnule profesor Paul Stoicescu, explicaţi-ne de ce apare tusea, pentru bolile de plămâni se însoţesc de tuse!
Prof. dr. Paul Stoicescu: - Plămânul poate fi asemănat cu un burete: în ţesutul plămânului există spaţii goale, alveole, unde se face schimbul de oxigen între aerul respirat şi sânge. În aceste spaţii libere, se fixează viruşi şi microbi, se produce secreţie mai multă care trebuie eliminată şi asta se face prin curentul de aer puternic din tuse. În aerul respirat se află şi particule nedorite, ele trebuie eliminate la rândul lor şi impurităţile acestea sunt îndepărtate în curentul de aer forţat din tuse. Şi în bronhii, acele tuburi prin care aerul ajunge în plămâni, se pot petrece fenomene inflamatorii, care împreună cu mucusul în surplus crează dificultăţi în eliminarea secreţiilor exagerate şi a impurităţilor. Tusea rezolvă această îndepărtare. Tuse poate apărea şi din cauze alergice, o serie de alergeni irită şi se instalează tusea alergică. Să nu uităm că 85% din cazurile de astm au natură alergică.
F.C.: - Apropo, de ce bolnavii de astm se vaită că sezonul rece, vremea răcoroasă le înteţeşte crizele astmatice?
Prof. P. Stoicescu: - Nu numai aerul mai rece inspirat este de vină pentru mai desele crize de astm la venirea iernii, ci şi frecventele afecţiuni respiratorii, virozele, adică răcelile, gripele. Bolnavii de astm trebuie să aplice măsuri simple. Trecerea de la temperatura caldă la frigul de afară să se facă treptat, astmaticii să poarte fular în jurul gâtului, ridicat şi în dreptul gurii pentru a sta ca un obstacol în calea aerului rece. Se pot lua preventiv medicamente anti viroze şi e bine să se facă vaccinul antigripal. Iarna se deschid mai puţin geamurile, se îmbogăţeşte atmosfera din camere în substanţe alergenice şi aşa apar episoade de astm. Este greşită părerea unora că mirosul de brad este de evitat pentru alergici, aşa că ei să nu meargă în sezonul rece la munte. Aerul curat de munte face bine respiraţiei şi alergicii, cu nişte măsuri preventive ca cele expuse mai sus, pot face vacanţe la munte.
F.C.: - Des îi auzi pe oameni că au făcut pneumonie, toată ziua, bună ziua se rosteşte acest diagnostic la cea mai mică tuse.
Prof. P. Stoicescu: - Pneumonia este o inflamaţie apărută în plămân, cu surplus de secreţie şi apariţa tusei. Dar pneumonia e mereu însoţită şi de tuse şi de febră. Dacă este vorba de o pneumonie cu viruşi, afecţiune mai rară, administrarea de antibiotice nu are rost căci viruşii nu sunt atacaţi de antibiotice. Dacă a apărut infectarea cu microbi, se trece la terapia cu antibiotice. Persoanele cu risc, vârstnicii şi copiii se impune a fi internaţi la spital în diagnosticele de pneumonie. În crizele de astm, de tuse alergică nu apare şi febra. Medicul e cel care va evalua starea celui cu pneumonie şi numai el va stabili tratamentul. Dacă bolnavul înghite medicamente antitusive după ureche, lăutăreşte, auzind povaţa unui vecin, nu face bine. Se poate domoli tusea pe moment, dar microbii, viruşii rămân şi se amână terapia eficientă împotriva acestora. În cazul bolnavilor de plămâni se instalează şi o stare de oboseală exagerată, suferindul nu mai poate urca scările, se opreşte din mers după câţiva metri. Este vorba de spargerea acelor alveole şi în loc de mulţi săculeţi de aer se ivesc găuri mari, care nu mai asigură suficientă suprafaţă de schimb de oxigen între aer şi sânge, bolnavul oboseşte că nu i se mai oxigenează destul sângele în plămâni.
F.C.: - Nu este acesta fenomenul de enfizem din BPOC, cu scăderea capacităţii de respiraţie?
Prof. P. Stoicescu: - BPOC, adică bronhopneumopatie obstructivă cronică. Oamenii spun bronşită cronică - este incomplet fiindcă apare şi enfizemul, prin spargerea alveolelor, a spaţiilor goale numeroase şi mici şi înlocuirea lor cu găuri mari, insuficiente ca suprafaţă pentru oxigenarea sângelui. În BPOC se pierde treptat şi continuu capacitatea de respiraţie.
Bolnavii de BPOC sunt cel mai des fumătorii. Prima măsură în BPOC este oprirea fumatului. Se frânează astfel deteriorarea pe mai departe a capacităţii respiratorii. Vechea respiraţie, cea bună, nu se mai obţine niciodată, dar se barează stricarea mai departe a capacităţii respiratorii. Bolnavii de BPOC trebuie să facă multă mişcare, se fortifică muşchii toracii, care ajută respiraţia.