Considerată adesea varianta românească a Sfântului Valentin, Dragobetele are însă o simbolistică mult mai veche și mai complexă, legată de mitologie, credințe arhaice și ritualuri de trecere.
Cine este Dragobetele și ce simbolizează
Numele sărbătorii provine de la Dragobete, personaj mitologic din folclorul românesc, considerat fiul Babei Dochia. În unele legende, Dragobetele este descris ca un tânăr frumos și voinic, protector al iubirii și al îndrăgostiților, iar în altele apare ca un zeu al dragostei și fertilității, asociat cu reînnoirea naturii.
În credințele populare, Dragobetele este ziua în care păsările își aleg perechea și își construiesc cuiburile, semn că și oamenii ar trebui să-și găsească sufletul pereche. De aici a apărut ideea că iubirea începută sau mărturisită în această zi va fi trainică și binecuvântată.
Obiceiuri și superstiții de Dragobete
Dragobetele este însoțit de numeroase tradiții menite să aducă noroc în dragoste și armonie în cuplu.
Întâlnirea îndrăgostiților
În satele de altădată, tinerii se îmbrăcau în haine frumoase și mergeau pe dealuri sau prin păduri pentru a culege primele flori ale primăverii. Dacă un băiat plăcea o fată, încerca să o prindă și să o sărute. Acest gest simboliza începutul unei relații și era considerat un semn de noroc pentru tot anul.
Sărutul Dragobetelui
Se credea că fetele sărutate de Dragobete vor avea parte de iubire și armonie în lunile ce urmează. De aceea, sărutul devenea un simbol al legăturii dintre doi tineri și al unei posibile relații serioase.
Zăpada pentru frumusețe
Un obicei aparte era legat de frumusețe: fetele adunau zăpada rămasă din iarnă și se spălau cu apa rezultată după topire, convinse că astfel vor avea un ten luminos și vor fi mai atrăgătoare tot anul.
Legăminte de dragoste
Cuplurile îndrăgostite făceau promisiuni de credință și iubire, iar în unele cazuri logodnele aveau loc simbolic chiar în ziua de Dragobete.
Ritualuri pentru atragerea iubirii
Fetele necăsătorite puneau busuioc sub pernă în noaptea de Dragobete, sperând să-și viseze viitorul soț. Exista și credința că o femeie care nu se întâlnea cu niciun bărbat în această zi risca să rămână singură tot anul.
Totodată, se spunea că tristețea, certurile sau lacrimile din ziua de Dragobete aduc ghinion în dragoste, motiv pentru care oamenii evitau conflictele și încercau să fie veseli și deschiși.
În unele zone ale țării, muncile grele erau evitate. Se credea că cine muncește prea mult pe 24 februarie nu va avea parte de iubire, pentru că Dragobetele este o zi a inimii, nu a trudei.
Ce înseamnă, de fapt, „Dragobete”
Deși astăzi sărbătoarea este asociată aproape exclusiv cu iubirea, explicațiile științifice duc într-o direcție diferită. Potrivit etnologului Gheorghiță Ciocioi, termenul „Dragobete” ar avea origine slavă și ar fi legat de sărbătoarea religioasă a Întâiei și celei de-a doua aflări a capului Sfântului Ioan Botezătorul.
În slava mineielor apare formularea „Drago (țeno) (glavo)-obretenie”, care înseamnă „aflarea prețiosului cap al Sfântului Ioan Botezătorul”. În românește, termenul ar fi evoluat în forme precum „dragobretenie”, „dragobrete” și, în final, „dragobete”. Cuvântul slav „obratim” are sensul de „întoarcere” sau „redobândire”.
Antropologii subliniază că multe dintre semnificațiile romantice sunt relativ recente, cunoscute de aproximativ un secol și jumătate, restul fiind reinterpretări și mituri populare apărute în timp.
Rugăciune pentru iubire, rostită de Dragobete
În credința populară, Dragobetele este și o zi potrivită pentru rugăciune. Se spune că una dintre rugăciunile atribuite părintelui Arsenie Boca, rostită pe 24 februarie, poate aduce noroc în dragoste și poate ajuta la întâlnirea sufletului pereche. Cei care își doresc o iubire adevărată sunt îndemnați să o rostească în această zi, cu credință și inimă curată.
Dragobetele rămâne, dincolo de reinterpretările moderne, o sărbătoare a iubirii curate, a începuturilor și a speranței, un moment în care tradiția românească ne amintește că dragostea se trăiește, se respectă și se sărbătorește cu sufletul deschis.