Imaginile copiilor instituționalizați, difuzate în toată lumea la începutul anilor ’90, au scos la iveală condiţiile inumane din aşa-numitele „leagăne” și orfelinate ale României, iar propunerea legislativă pusă recent pe masa senatorilor de deputata PSD Laura Vicol, șefa Comisiei juridice din Camera Deputaţilor, vizează stabilirea unor măsuri reparatorii pentru acești copii, având în vedere consecinţele negative suferite pe plan psihologic, emoţional, social şi educaţional.
Inițiatoarea subliniază că, încă din anii ’40, în cadrul unei conferințe pentru studiul problemei ocrotirii copiilor, organizată de Ministerul Sănătății și Ocrotirilor Sociale, au fost recunoscute problemele grave cu care se confruntau orfelinatele de la acea vreme, care au fost catalogate de participanți la acel eveniment drept „morminte pentru sufletul copiilor” care trăiau în ele.
„Această formulare poetică, însă cutremurătoare, ilustrează profunditatea suferinței trăite de copii în sistemul de protecție socială al acelei perioade”, explică inițiatoarea proiectului legislativ în expunerea de motive, arătând că Decretul 770 din 1966, prin care regimul comunist a interzis întreruperile de sarcină, a dus la o exacerbare a problemelor printr-o creștere alarmantă a numărului orfanilor.
„La începutul anilor 1990, România se confrunta cu o realitate sumbră, având peste 170.000 de copii instituţionalizaţi, ceea ce a dus la scurgerea unor imagini cutremurătoare despre condiţiile de trai din aceste centre. Aceste imagini dezvăluie copii legaţi de paturi, pereţi plini de copii înghesuiţi într-o singură încăpere, copii cu dizabilităţi, bolnavi de SIDA, condiţii precare de igienă, medicamentaţie excesivă şi lipsa de îngrijire adecvată”, potrivit expunerii de motive.
Abuzuri perpetuate și în anii ′90
Problemele din anii comunismului, când „sistemul de asistență socială era marcat de neglijență și absența unei înțelegeri globale a nevoilor copiilor”, au continuat să existe și la începutul anilor ′90, deoarece „reformele din domeniu, deși necesare, s-au derulat extrem de lent și adesea cu dificultăți majore”. Abia în 1997 a fost schimbată legislația din anii ′70, prin care s-au perpetuat „un număr mare de probleme semnificative, inclusiv lipsa de personal și abuzuri sistematice”.
Pentru a atenua daunele morale suferite de cei crescuţi în casele de copii din România, proiectul de lege prevede că persoanele care au trecut prin această experiență, în perioada 1966-1997, „au dreptul, pe perioada vieţii, la o indemnizaţie lunară echivalentă cu 0,8 ISR (indicatorul social de referinţă - n.r.), în cazul celor fără un loc de muncă, iar cei care au un loc de muncă vor beneficia de scutire de la plata impozitului pe venit”.
Iniţiatoarea defineşte daunele morale ca fiind „durerile fizice şi suferinţele psihice injust cauzate persoanelor care au trăit experienţa caselor de copii din România în perioada 1966-1997, cu repercusiuni negative pe plan psihologic, emoţional, social şi educaţional”.
Totodată, în document se precizează că sintagma „casele de copii” include toate instituțiile de ocrotire organizate și administrate de statul român, precum leagănele, orfelinate, centrele de primire a minorilor, instituții speciale de învățământ pentru educarea copiilor și tinerilor cu deficiențe fizice sau intelectuale și a minorilor inadaptați.
Puțin peste 500 de lei, indemnizația lunară
Indemnizaţia lunară va fi calculată şi plătită de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, prin Agenţiile de Plăţi şi Inspecţie Socială. La valoarea actuală a indicatorului social de referinţă - care, începând cu 1 martie 2024, este de 660 de lei - indemnizația ar fi, practic, doar 528 de lei, însă ar putea crește puțin, în anii următori, ca și celelalte beneficii sociale care se raportează la Indicatorul Social de Referință (ISR).
Totodată, cetăţenii români care au trăit în casele de copii pe teritoriul țării în perioada respectivă vor avea dreptul și la „compensaţii morale gratuite sub forma şedinţelor de psihoterapie şi/sau consiliere psihologică”, în cadrul unui program special organizat pentru supraviețuitorii caselor de copii.
„Durata şedinţelor de terapie este stabilită de către psiholog, în urma unei evaluări iniţiale, pentru o perioadă de minimum 12 luni. Serviciile terapeutice sunt decontate de către Agenţia Judeţeană de Plăţi şi Inspecţie Socială, respectiv Agenţia de Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, iar condiţiile de acordare se reglementează prin ordin al ministrului Muncii şi protecţiei sociale”, stipulează proiectul de lege.
Aceste agenții vor înființa, de asemenea, și registre ale persoanelor care au trăit experiența orfelinatelor românești, în perioada 1966-1997.
Prevederile ar urma să se aplice şi persoanelor care au fost încadrate în adopţii naţionale şi/sau internaţionale, în măsura în care acestea îndeplinesc condiţiile anterioare.
Un proiect similar, la Camera Deputaților
Un proiect asemănător a fost depus în Parlament, la finalul anului trecut, de parlamentarii USR, însă acesta a fost respins de Senat, prima camera sesizată, în luna martie 2024. În prezent, această propunere legislativă pare că s-a blocat pe undeva pe la Camera Deputaților, unde a fost trimis pentru dezbatere.
Pe scurt, iniţiativa USR propune ca românii care au trăit în case de copii pe teritoriul României, în perioada 1947-1997, să beneficieze de:
- indemnizaţie lunară în sumă fixă, în cuantum de 10% din câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat;
- scutire de la plata unor taxe şi impozite locale aşa cum au, de exemplu, şi veteranii de război sau revoluţionarii;
- participarea gratuită la şedinţe de psihoterapie şi/sau consiliere psihologică clinică în limita a 300 de lei lunar.