Nu a fost prea răsfăţată România de noroc, mai degrabă au bântuit în jurul ei neşansele. O dată însă, o stea fără nume, ca în fermecătoarea piesă a lui Mihail Sebastian, a clipit binevoitoare pentru România şi, la vremea terminării primului război mondial, ţara noastră a întâlnit momente favorabile, reuşind întregirea sa, Marea Unire, alăturarea fraţilor cu fraţii. De la situaţia disperată, când mare parte din teritoriul ţării era sub bocancii soldaţilor nemţi, prin jertfele unor eroi, soldaţi şi politicieni, România a devenit “dodoloaţă”, rotundă ca o inimă. A fost şi acel iureş al vitejiei fără margini, flăcăii costelivi, nedormiţi, cu bărbi nerase au contraatacat la Mărăşeşti, în izmene, se spălau la râu, au respins regimentele bine înarmate şi tunurile perfecţionate ale lui Mackensen doar cu baionetele. Dar eroi nu erau doar ostaşii din triunghiul morţii, Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, ci şi ţăranul, acum bătrân, pe care l-am întâlnit pe colinele zonei, cu fostele tranşee glorioase astupate de colbul mişcat de timp, de vânt. Moşul cu iţarii prinşi cu o sârmă, nu cu o curea, dusese la păscut şase mioare păzite de un câine bătrân şi el. “Nepoate, în zilele luptelor, mă trezea bunicul când nu era lună şi ne târam îngropând soldaţii noştri, răpuşi de gloanţele friţilor!” Şi în sunet de tălăngile oilor, moşneagul a coborât, pierzându-se printre copaci, după ce coborâse dintr-o pagină de istorie majestuoasă. Eroină este şi codana Măriuca, fetiţa din satul vecin, care s-a suit în pomul din ogradă, ca să le spună soldaţilor români ce mişcări fac trupele germane. Pe ia ei cu flori roşii a mai apărut o pată roşie de la sângele ei de eroină, un lunetist neamţ nu greşise glonţul spre pieptul ei de copil, pe care ar fi stat bine o decoraţie. Eroina Ecaterina Teodoroiu luptase alături de mama lui Sergiu Nicolaescu pe Jiu, apoi s-a dus în miezul obuzelor la Mărăşeşti, s-a străduit să-i propună mareşalului Averescu să-i permită să atace cu plutonul ei. În infernul bubuiturilor de obuze, mareşalul i-a spus: ”Te ascult, domnişoară!”. S-au prelins lacrimi pe obrazul învăţătoarei eroine: “Îmi ziceţi domnişoară şi eu sunt rănită de două ori!”. Iniţiativă teribilă cea a Antenei 3 de a sădi, alături de alţi români, 335.000 de stejari, fiecare pentru sufletul unui ostaş erou căzut pentru Ţară cu arma în mână!