Am disputat patru meciuri la EURO. Bilanț: o victorie, un egal și două înfrângeri. Am câștigat grupa la golaveraj, cu patru puncte, cât a avut și eliminata Ucraina. Calificarea în optimi a fost, negreșit, un succes, însă momentul „istoric” este exagerat. Până la urmă am prins echipa Ucrainei cu un portar în zi de cadouri și niște jucători mai indisciplinați și mai aroganți ca niciodată. Am mai făcut un egal convenabil cu Slovacia, rezultat care ne-a mulțumit pe amândouă. Însă când am dat de echipe grele, acolo ne-am prins urechile. Cu Belgia nu ne-a ajutat nici jocul foarte bun, peste cel cu Ucraina, și tot abia am scăpat cu 2-0. În timp ce Olanda ne-a arătat exact unde suntem pe harta fotbalului. Iar scorul de 3-0 pentru batavi putea fi mult mai mare. Și nu a fost doar cazul României. Slovacia, Georgia sau Slovenia au avut cap de linie la acest EURO tot în optimi, însă niciuna n-a fost eliminată la scor mare. Ba, mai mult, și-au chinuit galonatele adversare până în final sau chiar prelungiri. Noi, însă, cedasem de mult.
Ăsta ne este nivelul
A fost limpede pentru toată lumea că acesta este nivelul fotbalului nostru și reușita de la această ediție, cu calificarea și preliminarii și accesul în optimi la turneul final, a fost maximum pe care-l puteam obține, iar asta am realizat-o toți după meciurile cu Olanda și Belgia. Asta a știut-o Edi Iordănescu de la bun început. Declarația lui de altfel a și fost: „Nu avem mari valori, valori trebuie să fie unitatea grupului și dăruirea laolaltă, toți pentru unul, unul pentru toți”. Și a avut dreptate. Doar aici puteam face ceva dacă jucători valoroși nu avem de unde să-i aducem. Și selecționerul a reușit tot ce putea reuși: am speculat tot ce s-a putut cu Ucraina, ne-am dat viața aproape o repriză cu Belgia și 20 de minute cu Olanda. Iar asta a fost tot. Fără să fie un mare antrenor sau tactician, Edi Iordănescu a reușit să-i mobilizeze pe jucători peste limitele pe care și le știau chiar ei. Un exemplu este Drăgușin, care jucat chiar peste cum este pus să joace la Tottenham. A reușit să impresioneze conducerea clubului încât l-au felicitat după fiecare meci. Lucru pe care șefii lui Spurs n-au făcut-o și cu colegii de la club prezenți la EURO. Tot un exemplu bun este și Andrei Rațiu. Și el a depus un efort peste ce presta el în mod obișnuit la Rayo. De asemenea, și restul echipei s-a ajutat cum nu s-a mai văzut la națională. Însă cât poți compensa diferența de valoare cu dăruirea pe teren. Iar asta nu s-a văzut doar la naționala noastră. Și Albania, și Georgia, și Slovenia, și Slovacia, toate s-au chinuit din răsputeri să se opună cât mai bine Angliei, Franței sau Spaniei.
Ce mai poate scoate Edi din națională
Selecționerul este conștient că mai mult nu poate scoate din actualul lot. Probabil de aceea ezită să prelungească înțelegerea cu federația. Cu un astfel de lot te descurci mai bine cu echipe de nivelul tău și, eventual mai beneficiezi de aroganța unor echipe de tipul Elveției sau Ucrainei. În momentul în care te lovesc ca o locomotivă echipe de forța Olandei sau Belgiei, ei bine, atunci revii cu picioarele pe pământ și se vede clar diferența de valoare, de exprimare, de inventivitate, de forță.
Deci, poate duce Edi Iordănescu naționala mai sus? Imediat nu se poate. Tot ce s-ar putea întâmpla bun este menținerea măcar la acest nivel. Principalul merit al lui Edi Iordănescu este că a creat în vestiar acest nivel de entuziasm, care s-a văzut și pe teren, și care a adunat și atât de mulți suporteri în jurul naționalei. Care suporteri s-au dovedit și răbdători și înțelegători. Pentru că au văzut că jucători s-au străduit cât au putut. Au înțeles că alții mai buni nu avem de unde scoate. Degeaba se mai aude pe la colțuri de numele unui Mitriță sau Ivan, dacă aceștia sunt mofturoși și nu depun acel efort colectiv, singurul aspect pe care-l are în acest moment fotbalul nostru, ei vor rămâne alături mereu.
Până la viitoarele calificări la un turneu final, Mondialul din SUA, Mexic și Canada din 2026, noi ne vom măsura forțele cu echipe de nivelul sau puțin sub nivelul nostru, în divizia C a Ligii Națiunilor, cu Lituania, Cipru și Kosovo, în septembrie, octombrie și noiembrie.
În cele din urmă, s-au pus pe joc și granzii Europei
Aspru criticate pentru începutul „de vacanță” pe care l-au avut Anglia, Olanda, Italia sau Franța, odată cu meciurile eliminatorii, acestea au început „să pună osul”. Putem spune că au desconsiderat competiția până aceasta s-a scuturat „de ceilalți”, Slovenia, Georgia, România, Albania, Slovacia sau Scoția. Doar Italia a rămas la nefotbalul jucat și-n grupă și a plecat rușinos acasă încă din optimi. Singura echipă care a respectat competiția din primul moment a fost Spania, iar după jocul prestat este favorită și în semifinala, de miercuri, cu Franța, și în finală. În cealaltă semifinală se vor întâlni, joi, Anglia și Olanda.