Ani de zile ni s-a spus că fotbalul european este cu două clase peste restul lumii. Mondialul acesta pare însă să spună exact invers. Africa aleargă mai mult, America de Sud joacă mai dezinvolt, iar Asia nu mai vine doar să facă figurație.
Privind doar prestațiile echipelor europene, ai avea impresia că acest Campionat Mondial este o competiție de verificare înaintea Ligii Națiunilor din toamnă. Germania și Olanda și-au încheiat deja cantonamentul american și se pot concentra liniștite pe meciurile oficiale din septembrie. Anglia și Belgia au obținut calificări care nu sperie pe nimeni, Norvegia și-a complicat singură viața făcând calcule de traseu, iar Spania și Portugalia au lăsat impresia unor echipe care încă își caută jocul.
Dacă până acum favorita era aleasă după valoarea lotului, astăzi criteriul pare mult mai simplu: cine aleargă mai mult și cine greșește mai puțin. Iar la aceste capitole Europa nu mai este profesorul clasei, ci încă trăiește din amintiri.
Fără Kane, Anglia era deja în avion
Echipa-conglomerat de vedete de la Real Madrid, Arsenal, Manchester City și Bayern a arătat împotriva RD Congo ca o formație adunată la un meci caritabil. Când îi vezi pe Bellingham, Rice, Saka, Rashford și Madueke în aceeași formulă de start te aștepți la o demonstrație de fotbal. Pase din prima, combinații, pressing, spectacol. Ai primit exact opusul.
Parcă se certaseră în vestiar înainte de meci. Își pasau de parcă fiecare voia să demonstreze că mingea îl încurcă. Timp de 75 de minute Anglia a avut un singur plan tactic: să adoarmă spectatorii.
Rice, omul ale cărui centrări ajung de obicei „cu tot cu gol”, s-a încăpățânat să verifice dacă poate trimite mingea peste tribune. Bellingham a confundat poarta congolezilor cu una dintre porțile de intrare în stadion, iar Madueke a driblat mai mult în afara terenului decât în interiorul lui.
Apoi a intrat în scenă Harry Kane.
La două pase greșite ale colegilor s-a poziționat exact unde trebuia, i-a derutat și pe fundași, și pe portar și, practic, a întors singur meciul.
Asta fac marii atacanți. Sunt absenți 80 de minute, dar în celelalte zece schimbă istoria unei calificări.
În realitate, RD Congo a pierdut fiindcă n-a crezut suficient că poate elimina Anglia. Dacă Wissa făcea 2-0 la bara din minutul 42, probabil că și congolezii începeau să creadă că numele adversarului nu înscrie goluri. La 1-0 însă au rămas cu respectul exagerat pentru tricoul englezilor.
Diaw, discipolul lui Prunea
Niciun belgian nu mai spera în minutul 85. Senegal conducea cu 2-0, controla jocul și îi făcea pe De Bruyne, Doku și Trossard să pară niște spectatori cu bilete foarte bune.
Lukaku, introdus la pauză, părea că a venit doar să-și facă pașii zilnici recomandați de ceasul inteligent. Și atunci a venit minutul 89.
Portarul Mory Diaw s-a gândit, probabil fără să știe, să-i aducă un omagiu lui Florin Prunea. A ieșit hazardat, exact cum a făcut Prunea la golul lui Kennet Andersson din sfertul de finală al Mondialului din 1994, iar Tielemans a primit cadoul perfect. 2-2.
Din acel moment meciul s-a terminat psihologic.
Belgienii au simțit sânge, senegalezii au simțit frica. În prelungiri exista o singură echipă pe teren. Belgia a câștigat cu 3-2 și merge mai departe, dar jocul rămâne la fel de îngrijorător.
Bosnia crește. România ar face bine să fie atentă
Bosnia pleacă acasă, dar cu fruntea sus. O victorie, un egal și două înfrângeri reprezintă un bilanț onorabil pentru o echipă aflată în reconstrucție. A demonstrat, mai ales, că schimbul de generații se produce mult mai rapid decât la alte naționale din zonă.
În toamnă nu vom mai avea în față Bosnia dependentă de Dzeko, ajuns la 40 de ani. Vom întâlni o echipă în care Kerim Alajbegovic, Esmir Bajraktarevic și Ermin Mahmic vor avea un rol tot mai important. Toți au confirmat la acest Mondial și au arătat că Bosnia nu mai este echipa care trăiește din amintirile unei generații apuse.
Dacă România privește cu superioritate această națională, riscă să repete greșelile din ultimele confruntări directe. Bosnia ne-a bătut și acasă, și în deplasare. Iar acum pare chiar mai puternică.
Messi, Kane și Mbappe au respectat afișul
La fiecare Mondial există fotbaliști care vin cu eticheta de superstar și pleacă în liniște, fără să lase nimic în urmă. Până acum, doar trei au confirmat pe deplin.
Messi continuă să joace de parcă timpul s-a oprit în loc. Kane și-a salvat aproape singur naționala. Mbappe conduce ofensiva Franței cu o lejeritate care sperie.
În schimb, de la Haaland și Odegaard se așteaptă adevăratul examen contra Braziliei. Belgienii trebuie să demonstreze că porecla de „draci roșii” nu mai este doar o amintire, iar Bellingham are obligația să joace pentru Anglia așa cum juca pentru Real Madrid acum 2 ani.
Mondialul nu mai are răbdare cu vedetele care trăiesc din reputație.
Va mai ridica Messi încă o dată standardele?
Diseară se încheie șaisprezecimile de finală cu Australia – Egipt, Argentina – Capul Verde și Columbia – Ghana și toate privirile vor fi îndreptate, inevitabil, spre Lionel Messi. Argentinianul are din nou șansa să ridice standardele unui Mondial în care prea multe vedete au confundat talentul cu suficiența. Până acum, el a demonstrat că poți fi cel mai mare nume al turneului și, în același timp, jucătorul care aleargă cel mai mult pentru echipă.
Poate că aceasta este adevărata diferență dintre campioni și celebrități. Primii își confirmă valoarea când începe faza eliminatorie. Ceilalți rămân doar niște afișe frumoase pe panourile publicitare.
Poate că acesta este cel mai mare paradox al acestui Mondial. Europa domină competițiile intercluburi cu Liga Campionilor, dar nu mai domină Campionatul Mondial. Cluburile europene adună cei mai buni jucători ai planetei, însă când aceiași fotbaliști îmbracă tricoul naționalelor, superioritatea dispare aproape complet. Rămâne doar Franța. Și poate tocmai de aceea francezii par, în acest moment, favoriții principali la trofeu. Nu pentru că au cei mai buni jucători, ci pentru că sunt singurii care joacă precum o echipă.
Meciurile Spania – Austria, Portugalia – Croația și Elveția – Algeria s-au disputat după închiderea ediției.